Stima de sine a unei natiuni…

Nu a trecut foarte mult timp de cand presa romana si internationala descria pe larg si nejustificat de detaliat, cazuri in care, conationali de-ai nostri, au fost implicati in infractiuni diverse ca nivel de gravitate si impact la nivelul comunitatilor locale in care s-au produs.

Reactiile vehemente, justificate sau nu, au condus pe alocuri, la manifestari xenofobe soldate chiar cu victime din cadrul comunitatilor romanesti locale, aflate la munca, cinstit, in diverse locuri ale lumii.

Dar ceea ce mi s-a parut nedrept atunci, a fost culpa comuna care plana asupra noastra ca popor. Prin generalizare, romanii devenisera cu totii, infractori si “trebuiau” tratati ca atare… Pentru unii dintre romanii din strainatate a-si arata identitatea era chiar periculos amenintati fiind de extremismele de tot felul.

Pentru unii dintre cei de acasa, probabil (sper eu cat mai putini), “a fi roman” a generat un proces de reconsiderare si revalidare a sistemului personal de valori. Ei nu se mai simteau confortabil in “pielea” lor.

Pentru fiecare dintre noi, “a fi roman” are o reprezentare diferita. Ni se reprezinta in spatiul nostru psihic, mintea si sufletul nostru, in alt fel.

Acest concept/idee rezoneaza cu anumite lucruri, sentimente, emotii, fapte, locuri, oameni, intamplari etc.

Pentru tine ce inseamna “a fi roman”?