Barack Obama… schimbare de paradigma in politica mondiala?!

Uimitor !…… Ascultand discursul Presedintelui american ales, nu m-am putut abtine sa nu fac comparatii: intre Barack Obama si George Bush sau intre ceea ce americanii au ales si ceea ce noi am ales, intre sloganul cu care presedintele Obama a castigat alegerile si cel cu care presedintele Basescu a determinat populatia sa-i acorde increderea si bineinteles intre tipurile de discurs politic utilizat la ei si la noi…..

M-am detasat cu oarecare dificultate de amestecul de ciuda, admiratie, speranta care ma coplesise, incercand sa inteleg ce anume determinase  o schimbare atat de radicala in randul preferintelor americanilor, ce a facut diferit Presedintele Obama fata de predecesorii sai, pentru ca se stie la capitolul marketing politic, stafurile de campanie ale tuturor candidatilor si-au facut din plin datoria…deci si Obama, ca fiecare dintre contracandidatii sai, a fost si el un produs… politic si atunci?

Urmarind reluarea discursului, de data asta la TV, am inteles despre ce era vorba…

Despre un amestec optim de carisma, educatie, aptitudini de comunicare (verbala, para si nonverbala), echilibru, despre coerenta perfecta intre structurarea mesajului si exprimarea valorilor si simbolurilor americane intr-un registru emotional absolut autentic….. Fenomenal!

As recomanda cu caldura si fara malitiozitate, ca acest discurs sa fie analizat la scolile de vara/iarna ale politicienilor romani tineri si mai putin tineri. Cu siguranta ar avea ce invata…Avem nevoie de modele si in politica dar nu de modele de politicieni pur si simplu ci de Oameni pentru care a pune suflet in ceea ce fac si a-si folosi  inteligenta in slujba semenilor, nu sunt slogane ci reprezinta felul in care ei insisi traiesc.

”Ochii sunt oglinda sufletului” spune un proverb, iar la Barack Obama sufletul este oarecum ”la vedere”. El reafirma aceleasi valori americane pe care le trambitase si predecesorul sau, Bush, insa dintr-un punct de vedere radical diferit.

Daca Bush a cheltuit sume enorme din banii contribuabilului american pentru ca America sa-si extinda sfera de influenta si sa controleze accesul la resurse de tot felul, desfasurand razboaie absurde (oare care razboi nu e absurd!) cu pierderi umane (si materiale) imense in numele libertatii, democratiei.., Obama, in numele acelorasi idealuri, considera ca “Irakul trebuie sa apartina irakienilor” si ca Afganistanul trebuie sa se bucure de pace si afirma ca in perioada urmatoare vom lua in calcul energia vantului si soarelui…. dar ca America va ramane principala putere a lumii.

De aici, judecand prin prisma valorilor societatii actuale, globalizate si profund angrenata in lupta pentru resurse, putem intelege ca America se va impune ca putere, utilizand alte coordonate din cauza deschiderii catre alte valori a presedintelui Obama sau ca este pur si simplu o adaptare a politicii administratiei Obama la perioada de criza in care se afla americanii ?

In cazul unei schimbari de orientare a administratiei americane, aceasta poate fi o rezultanta a celor doua cauze si cel putin, ipotetic, ne putem astepta la retragerea americanilor din teatre de operatiuni traditionale sau la diminuarea efectivelor lor sau la pastrarea unor efective minimale cu rol de mentinere a pacii coroborat cu reducerea bugetelor destinate armatei si cu reducerea interesului americanilor pentru rezervele de petrol existente exact…. cam pe unde “apara” ei pacea acum.

Poate ca vom asista si la renuntarea la extinderea NATO si la proiecte militare gen “scut antiracheta” etc., prin care Rusia se simte amenintata si ca atare, nu sta cu mainile in san ci actioneaza irational si uneori stupid, dar agresiv si chiar violent.

Indreptandu-ne atentia (si bineinteles fondurile necesare cercetarii) catre energia vantului si a soarelui, o parte dintre mizele principale si derivatele lor, pentru care ne omoram in razboaie astazi si as aminti numai controlul asupra rezervelor de hidrocarburi, ar disparea pur si simplu.

Pe de alta parte mesajul pe care Obama il transmite in fiecare luare de cuvant si sper ca il va propaga si in cadrul intalnirilor bilaterale cu sefi de stat si guvern, poate ca va modifica atitudini, va “deschide ochi”,  ne va da motive sa speram,  sa dorim si sa cautam si altceva…

Este doar o ipoteza, pe care TIMPUL o va confirma… sau nu.

Criza?!…. o profetie autoimplinita

…. generata in principal de LACOMIA celor obisnuiti sa ”vanda pielea ursului din padure” si ma refer aici, strict, la disfunctionalitatile sistemului bancar american si produsele lui ”toxice”.

Nu neg aici veridicitatea cauzelor de natura economica, ce au condus la situatia complicata in care ne aflam astazi, situatie din care nu o sa invatam, nici de asta data, NIMIC …. avem TRADITIA de a ne comporta REACTIV in situatii limita si nu numai ne comportam si REACTIV si total NEINSPIRAT.

Desi au existat semnale din zona specialistilor in economie care prevesteau un astfel de deznodamant, ele au fost constant ignorate.

Criza economica este un efect al unei alte crize cu mult mai grave, care se manifesta la nivelul fiecaruia dintre noi, la nivelul institutiilor si guvernelor si care este criza MORALA… Altfel nu s-ar explica cum in goana dupa inavutire, acceptam compromisuri de tot felul, ne asumam riscuri cu orice pret, distorsionam mecanisme, mintim, incalcam reguli, manipulam cu buna stiinta, ne tratam cu cinism semenii afectati chiar de rezultatele nefaste ale actiunilor noastre, ba mai mult elaboram strategii anticriza ridicandu-i pe bietii nefericiti la rangul de .. cobai.

La noi, vestea a ajuns urmand modelul bulgarelui de zapada, amplificata si grav distorsionata de catre mass media, aflata in permanenta in cautare de subiecte de senzatie. Din pacate insa si in presa, ca in mai toate domeniile, exista diletantism, exista lipsa de discernamant si uneori de responsabilitate.

Presa abunda in informatii, care mai de care mai socante, despre efectele crizei pe plan mondial si despre posibilele efecte ce le-ar putea avea la noi. Manipularea prin reflectarea trunchiata sau partizana a realitatii, conduce, in final, ca profetia sa se autoimplineasca si sa ne comportam asa dupa cum ne spun ziarele… Vrand, nevrand, abordam un stil de gandire optimizator ”identificand” pericole la tot pasul si prevenindu-le pe acelea care poate nu vor veni niciodata.

Dupa parerea mea, criza economica este un efect al unui mecanism economic disfunctional; ea putea fi prevazuta si se puteau lua masuri de corectie, din timp.

Pe de alta parte, exista si aspecte pozitive prin revenirea lucrurilor pe fagasul lor normal; restabilirea raportului dintre cerere si oferta in anumite domenii si poate, de ce nu, reconsiderarea sistemului de valori al multora dintre noi.

Cu siguranta, va avea loc o schimbare de paradigma in felul cum traim, cum muncim, a raporturilor dintre oameni, a raporturilor de munca, a felului cum ne alegem reprezentantii si cum acestia inteleg sa presteze servicii in folosul cetatenilor.

In vremuri dificile este nevoie de multa creativitate pentru a trata aceasta schimbare de paradigma. Este clar ca nu mai putem produce bunuri si servicii ca pana acum, dar trebuie sa avem atentia treaza pentru a exploata oportunitatile oferite de criza.. Semnalele schimbarii apar la tot pasul, insa supravietuiesc doar cei capabili sa se adapteze din mers.

Prin reducerea activitatii si disponibilizarea personalului, cream doar impresia ca ne adaptam noii situatii… in fapt actionam pe principiul minimei rezistente, doar facem ceea ce este mai la indemana.

Creativitatea este o aptitudine destul de greu de cultivat intr-un mediu reactiv, insa, din pacate este ceea ce face diferenta intre un management “de vreme buna” si unul “de criza”.

De fapt adevarata criza este in mintea noastra si aceasta reprezentare mentala a crizei, alimentata din plin de mesajele din presa, blocheaza resursele care ne-ar putea ajuta sa facem fata schimbarii.