“Vina este a SISTEMULUI”….. deci a cui e vina?

Urmaream deunazi, pe un post cunoscut de televiziune, la o ora de mare audienta,  un “talkshow” despre invatamant.. Atat invitatii cat si moderatorul isi expuneau opiniile, dealtfel foarte pertinente, in legatura cu situatia invatamantului si cu ceea ce ar trebui sa se faca pentru ca acesta sa ”produca” indivizi pregatiti pentru nevoile economiei si deasemenea adaptabili la conditiile de trai din Romania….

Invitatii, nefiind persoane politice sau angajati ai administratiei acestui domeniu, evident ca nu cautau, neaparat, o solutie ci mai mult sumarizau cauzele pentru care invatamantul  a ajuns unde este astazi, analizand comparativ situatia invatamantului din vremea parintilor care au astazi copii de varsta scolara si situatia actuala.

Emisiunea era cu atat mai interesanta cu cat erau de fata elevi din liceele bucurestene, parinti, educatori etc. poate nu intr-o structura optima, care sa asigure si reprezentativitatea esantionului invitatilor din studio la scara intregii populatii dar oricum initiativa privind genul de emisiune, problematica abordata, nivelul de interes suscitat, merita remarcate….

Ceea ce mi-a atras atentia si este parte a titlului de mai sus, a fost o expresie a unuia dintre invitati, care dorind sa fie politicos si sa nu arunce culpa asupra cuiva anume a spus ceva de genul “.. vina nu este a oamenilor, vina este a sistemului..”

Dintr-o data reprezentarea mea in ceea ce priveste sistemul de invatamant, a fost a unui personaj colectiv, negativ, care inglobeaza depotriva incompetenta sau nepasarea guvernantilor, lipsa de creativitate, interes, implicare si uneori de profesionalism a celor care lucreaza in domeniu, implicarea defectuoasa a parintilor si sprijinul insuficient acordat de catre acestia copiilor lor, infrastructura inadecvata procesului de invatamant etc.

De 19 ani incoace traim o stare de culpa mai mult sau mai putin generalizata dar fara sa existe vinovati.

Cu o crasa lipsa de responsabilitate sau cu  maxima incapacitate de asumare a acesteia, ne ascundem greselile (desi a gresi e omeneste pana la urma) in spatele unor exprimari impersonale (de genul “S-a produs urmatorul prejudiciu….”) sau generalizatoare sau prin plasarea culpei asupra unui personaj colectiv in care adevaratul vinovat isi pierde identitatea.

Oricare dintre metodele de mai sus si nu le-am epuizat, nicidecum, pe toate, sunt utilizate constient sau nu in scopuri, vadit, manipulative.. atunci cand intentionam sa abatem atentia de la ceea ce este cu adevarat important, de la adevaratii vinovati sau de la adevarata problema.

Si necunoscand adevarata problema nu stim ce sa rezolvam sau rezolvam o falsa problema perpetuand cauzele care au condus la o anumita situatie neplacuta. Din pacate desi mecanismul este clasic, nimic nu ne impiedica sa facem, mereu, aceeasi greseala.

In ceea ce priveste invatamantul romanesc si nu numai, se poate vorbi aici de intreg sectorul de stat, el trebuie reformat pe de-a intregul.

Reforma ca proces, nu inseamna DELOC reducerea locurilor de munca, somaj etc. ci aceasta contatie dezastruoasa i-a fost in mod voit asociata pentru a masca  incompetenta guvernelor care s-au perindat pana acum la conducerea tarii. Dar inseamna cu siguranta  o adaptare a aparatului de stat si asa supradimensionat,  la nevoile de administrare ale acestei tari.

De exemplu restructurarea invatamantului pe criterii de performanta ar insemna, pentru ca toata lumea se plange de salarii mici,  corelarea prestatiei omului de la catedra, cu venitul obtinut.

De fapt PERFORMANTA este cuvantul de ordine in cazul oricarui proces de reforma, iar cel putin in Romania, acest cuvant sperie, pentru ca performanta inseamna activitate depusa “la lumina” de catre persoane individuale cu identitate clara, pe o perioada clar definita si ale carei efecte sunt masurate si evaluate…… iar in acest caz vina nu mai poate fi a SISTEMULUI.

 

 

De ce si mai ales cum….?

Pentru ca ma intereseaza, deocamdata, mai putin Romania, care este un concept, o abstractie si mai mult romanii. Romanii sunt capabili sa (re)creeze Romania “dupa chipul si asemanarea lor”

Noi, ca romani, am dovedit de 18 ani incoace o crasa lipsa de discernamant.. in primul rand in alegerea conducatorilor.

Am votat totdeauna impotriva a ceea ce nu ne-a placut si am cazut din lac in …put. Discernamantul ne-ar fi ajutat sa alegem ceea ce ar fi fost bine, pe termen scurt, mediu si chiar lung, pentru noi ca indivizi, familiile noastre, societate etc.

Dar a avea discernamant inseamna, in primul rand, a avea un set de criterii pe baza carora sa compari oferta politica si sa alegi constient, pe cei pe care ii doresti sa te reprezinte, pentru ca TU consideri ca merita. Asta inseamna ca stii sa deosebesti manipularea de mesajul onest si de asemenea sa detectezi cu abilitate orice incongruenta intre continutul mesajului si limbaj, inca din campania electorala….

Marturisesc ca ceea ce m-a determinat sa “intru” in blogosfera a fost modalitatea jalnica in care noi, romanii, ne raportam la tot ceea ce inseamna “politic”, lasandu-ne manipulati continuu de tot soiul de personaje ale caror vorbe nu au niciodata acoperire in fapte.

 Cu toate acestea ceea ce imi propun nu este sa dezbatem si aici, ceea ce se petrece sub ochii nostri, zilnic. Nu asa cred ca vom face un pas inainte, plangandu-ne de ceea ce traim si criticandu-i la infinit pe actorii telenovelelor politice care se inghesuie, care mai de care, sa-si sfasie adversarii politici, fara sa mai aiba resurse si disponibilitate pentru subiecte, “derizorii” pe ordinea lor de zi, cum ar fi, administrarea eficienta a acestei tari.

Ceea ce imi propun spuneam, este sa construim, impreuna cu cei care se vor dovedi interesati de subiectul “Romania si poporul roman” (suna pompos dar veti vedea la ce ma refer exact) o abordare prin care sa ne dezvoltam in primul rand discernamantul si mai concret, un sistem de valori, individual, care sa ne permita sa nu ne mai lasam pacaliti de “baietii destepti”, adica sa fim mai putin manipulabili, sa stim in primul rand, noi, ceea ce e bine pentru noi. Insa daca dorim sa schimbam ceva in jurul nostru, trebuie mai intai sa schimbam ceva in noi.

Asadar focusul nu va fi, nicidecum, pe combaterea sau criticarea actiunilor guvernantilor actuali sau viitori, de la noi sau de aiurea. Nu vom nominaliza persoane, dar vom analiza situatii prin prisma sistemului de valori, a virtutilor si a trasaturilor de caracter ale celor implicati.

De fapt acest blog invita la introspectie, pe fiecare dintre cei care considera ca au afinitati cu subiectele propuse, asta insemnand alcatuirea “inventarului personal” cu ceea ce avem bun de oferit si altora si deopotriva cu “lucruri” de care nu suntem foarte mandri si pe care dorim sa le corectam.

Daca fiecare dintre noi va reusi sa se aplece cu atentie, asupra propriei persoane doar 10% din timpul pe care-l aloca pentru a “trai vietile altora” (canalele de televiziune abunda in astfel de subiecte: cine ce a mai facut, cu cine etc.), cu siguranta ca am putea determina modificari benefice, sesizabile, in traiectoria viitorului nostru