Pentru bucuresteni? …… numai respect

Iata se apropie alegerile… politicieni mai mari sau mai mici aflati in partide mari sau mici, apar din nou in fata electoratului pentru a se prezenta. fiecare dintre ei pretinde ca stie foarte bine cu ce probleme se confrunta bucuresteanul, zilnic. Inca o data se sterge cu buretele ceea ce s-a facut bun pentru aceasta capitala, de catre primarul in functie sau de catre predecesorii sai. Asta asa pentru ca scandalul electoral sa capete un scop, cred ei .. mai nobil.

Am vazut, chiar ca se ia in calcul un vot negativ al electoratului dat actualei administratii.. Experienta a demonstrat ca ori de cate ori romanii au ales emotional (si asta s-a intamplat din 1989 incoace), pe baza de vot negativ dat conducatorilor anteriori, au cazut din “lac in put”.

“Adevarul”, asa cum incearca sa ne obisnuiasca politicienii nostri, apartine, fara putinta de tagada, unui anumit partid, care are candidati “mai calificati”, pentru functia de primar. Modalitatea prin care sunt prezentati electoratului candidatii diverselor partide pentru functia de primar (general si de sector), seamana cu interviul de angajare, la care esti intrebat, invariabil, ce experienta ai pentru postul pentru care te-ai prezentat.

Urmand aceeasi logica, desi nimeni nu a cerut experienta anterioara de primar, sefii partidelor care au candidati de prezentat, lauda care mai de care (acolo unde exista) experienta in administratie, locala sau centrala a celor pe care ii “imping” in ochii nostri. Faptul ca unii dintre candidati au reusit sa administreze cu succes propria avere, nu-i califica automat pentru a fi ales primar.

Eu, ca simplu cetatean al Bucurestiului ( sic!) mi-as dori din partea primarilor capitalei si sectorului in care locuiesc NUMAI RESPECT, si de aici, sunt convins, ca fiecare poate intelege ceea ce-i convine, de aceea simt nevoia sa ma explic.

Respect pentru mine inseamna o prezenta mai activa a primariei in viata cetateanului pe toata durata mandatului si nu numai atunci cand sunt alegeri.

Mi-as dori ca rezultatele muncii primarului sa se vada cu ochiul liber si nu sa le gasesc enumerate in scrisori formulate ca darile de seama de odinioara, pe care primaria le trimite la inceputul fiecarui an, atunci cand ne trimite situatia impozitelor si taxelor de plata. Ca de fiecare data, PRIMARUL “uita” sa dea socoteala despre felul cum a cheltuit fondurile avute la dispozitie. (A RASPUNDE pentru faptele sale este un semn de mare maturitate si caracter, ceea ce nu am VAZUT la niciunul dintre politicienii de pana acum de dupa 1989.)

Respect inseamna ca munca primarului sa fie CU ADEVARAT depusa in slujba cetateanului, pentru ca acesta sa respire aer MAI CURAT, sa gaseasca alimente MAI PROASPETE si la preturi MAI CORECTE, sa circule in conditii de MAI MARE SIGURANTA pe jos si cu masina. Deasemenea imi doresc un Bucuresti cu locuri cu adevarat frumoase, in care sa te poti relaxa si care sa-ti bucure ochiul.

Pentru aceasta eu as alege o persoana si nu un PARTID, care nu trebuie neaparat sa fi fost anterior primar, dar care sa poata dovedi printr-un discurs coerent si civilizat, folosind un ton moderat si ferm, ca a fost un bun administrator al unei comunitati si a lucrat eficient in folosul membrilor acesteia.

Inca o data faptele ar trebui sa vorbeasca de la sine.

Ma simt de fiecare jignit cand asist la lupte “de idei” desfasurate pe posturile de televiziune intr-un limbaj uneori de-a dreptul suburban, in numele binelui bucuresteanului.

Daca fiecare primar si prin extensie, fiecare slujbas al statului, ar avea constiinta ca lunar trece pe la casierie pentru a-si incasa salariul ( in unele cazuri nejustificat de mare pentru serviciile aduse comunitatii) DATORITA fiecaruia dintre cetatenii care l-au ales… pentru ca acestia platesc taxe si impozite.

Respectul in acest caz se refera la a pune in slujba cetateanului MUNCA, PRICEPEREA, ONESTITATEA, SARGUINTA etc. pentru ca EL, CETATEANUL sa o duca mai bine cu fiecare zi, adica sa-si indeplineasca rolurile sociale sau profesionale pe care le detine, cu mai multa eficienta fie ca este copil, adult, parinte, bunic, sef, angajat, pensionar, sot, vecin etc

Avem nevoie de un MANAGER in adevaratul sens al cuvantului, care sa stie sa utilizeze cu eficienta, resursele avute la dispozitie, sa atraga altele si sa justifice utilizarea lor, sa stie sa stabileasca prioritati, sa deruleze proiecte in folosul cetateanului, sa controleze si sa raspunda pentru faptele sale.

Pentru aceasta este nevoie de un OM de caracter si nu de un PARTID si aici este treaba noastra a electoratului… Fiecare popor are conducatorii pe care ii merita, NU-I ASA?!

Când “A AVEA” îl domină pe ” A FI”….(1)

… haina il face totdeauna pe om, contul din banca tine loc de “cei 7 ani de acasa”, banul devine scopul principal al existentei noastre si nu un mijloc pentru a ne trai frumos viata, totul are pret inclusiv constiinta, traim ca sa castigam.. daca se poate cat mai mult si cat mai repede, indiferent de sacrificii si de consecinte; respectul semenilor este proportional cu valoarea bunurilor detinute, automat devenim un “model” demn de urmat, viata noastra indiferent cat de obisnuita ar fi, devine un subiect intens mediatizat, iar noi un exemplu pentru cei multi. Aproape ca nu mai conteaza modul in care ne exprimam sau daca atunci cand vorbim, mai si gandim.

Din capul locului, precizez ca, pentru a nu cadea in pacatul generalizarii, cele afirmate in acest material, NU SE REFERA, la cei care isi castiga existenta punindu-si in slujba semenilor talentul, educatia, efortul, creând valori materiale si/sau spirituale, din pasiune pentru ceea ce fac si pentru cei pentru care fac.

Ei sunt aceia care se lasa foarte greu difuzati pe canalele media. Discretia lor autentica izvoraste din convingerea ca nu au sau nu au facut nimic special, care sa merite atentia publicului. Ei sunt acele modele de care avem nevoie, dar care din pacate nu fac “rating”. Ei sunt, deasemenea, acele autoritati morale, capabile sa produca transformari benefice la nivelul opiniei publice, dar care dintr-un motiv sau altul, nu au avut ocazia sau dorinta de a se face cunoscute.

Nu despre EI voi vorbi, in continuare, ci despre…

Aceia pentru care ecuatia BANI = PUTERE este totdeauna adevarata, indiferent de modul in care au castigat acei bani, de compromisurile pe care le-au facut, de consecintele faptelor lor. Pentru acestia puterea este un drog si ca orice drog creaza dependenta. De aceea, aflandu-se in stare de “sevraj”, cauta sa-si apropie puterea, utilizand resursa care, pentru ei, se afla cel mai la indemana si anume banii. Acest tip de indivizi tinde sa corupa oricand, oriunde, oricum si aproape pe oricine. Ei isi circumscriu actiunile singurului lor scop, acela de a-si apropia si a-si exercita puterea .. de fapt de  A DOMINA. Nu ne vom opri deocamdata asupra cauzelor, uneori patologice, care genereaza astfel de inclinatii catre dominare.

De cealalta parte ii avem pe cei pentru care PUTEREA=BANI, reprezinta o relatie cauzala de mare forta, totdeauna functionala si careia isi dedica intreaga energie pentru a o crea si exploata. Aici se incadreaza aceia cu o mare predispozitie catre a face compromisuri de dragul puterii prin asociere cu cei care le-ar putea facilita accesul catre obtinerea unor pozitii privilegiate, uneori prin minciuna si inselaciune etc. urmarind un interes exclusiv individual, cel mult de grup (ex. functionari publici care intr-un fel sau altul au facut afaceri cu statul sau au facilitat incheierea de contracte in dauna statului etc.)

Apropiatele alegeri ne vor prilejui din nou, prin intermediul mass media, contactul cu oferta electorala a diferitelor partide sau candidati. Din nou vom fi mintiti frumos. Ni se vor prezenta programe, care mai de care mai ambitioase si mai convingatoare conform carora bunastarea depinde de cum vom vota….

Ce nu stiu oamenii politici (sau nu vor sa stie ca ar presupune munca si pricepere ) este ca a “o duce mai bine” este o chestiune de prioritati stabilite si asumate de cei care ne conduc, de planificare, dedicare, munca asidua in slujba cetateanului si nicidecum un slogan cu care sa-l amagesti constant.

Gandind prin prisma lui “A AVEA” si concepand un program politic in acest sens, este din start o mare gogoasa electorala. Vorbim despre “a trai bine” dar nu stim sa definim ceea ce inseamna acest lucru pentru cetatean. “A TRAI BINE” este un concept care ar trebui sa prinda viata si sa fie implementat in realitate. Cumparand “electoratul” cu mici si bere, carnati, pensii marite in avans, este o imensa pacaleala si o exploatare de neiertat a celor care se confrunta cu lipsuri materiale, uneori greu de imaginat.

Politicul creaza din ce in ce mai mult, daca lucrurile au stat vreodata altfel, o alta fateta a realitatii, cu totul iluzorie, in care manipularea se numeste diplomatie, saracia este considerata trai decent, lipsa de onestitate si vorbele goale sunt principalele ingrediente ale discursului politic si toate acestea subsumate lui “A AVEA”

“A VINDE” si “A CUMPARA” intr-un context mai larg

Ne-am obisnuit sa utilizam termeni ca “a vinde” sau “a cumpara”, cu derivatele lor, atunci cand ne referim la procese din domeniul comercial, acte sau fapte de comert etc.

Ce putem insa sa intelegem, in situatia in care, aflandu-ne in fata sefului, dupa ce am incercat sa explicam o anume situatie utilizand un spectru larg de abilitati de persuasiune, de la cele native la cele invatate, ni se raspunde “Stii ce, eu nu pot cumpara ceea ce-mi spui. Vinde cui vrei tu, dar nu mie!”

Nu lucram in domeniu comercial si nicidecum nu vindeam ceva concret sefului .. cel putin nu in mod constient, asadar reactia lui ni se pare cu atat mai stranie…

In mod sigur insa, incercam sa convingem de justetea argumentatiei noastre, de faptul ca aveam dreptate, ca meritam acea marire de salariu, ca nu am realizat obiectivul convenit din cauze obiective si care nu aveau nicicum de-a face cu persoana noastra, ca disputa cu un coleg a fost generata de el etc.

“A VINDE” intr-un context mai larg, inseamna a fi credibil, a fi capabil de a transmite incredere, fermitate si echilibru si de a-i crea interlocutorului o stare de confort si siguranta, tot asa cum “A CUMPARA” inseamna a ne lasa convinsi, influentati, manipulati, a fi mai putin rezistenti la schimbare intr-o interactiune sociala oarecare.

Daca abordarea de mai sus vi se pare cunoscuta si demna de a fi plasata, exclusiv, in cadrul organizational, ar trebui sa ne amintim de cate ori, copii fiind, am incercat cu mai mult sau mai putin succes, sa “vindem” parintilor nostri argumente in favoarea prelungirii orarului de joaca, a obtinerii unei sume de bani de buzunar sau pentru ne pleda nevinovatia in cazul obtinerii unei note mici la scoala. In aceeasi masura “am cumparat” de la acestia, mai mult sau mai putin, sfaturile bune, indemnurile, povetele.

In calitate de adolescenti, tineri sau adulti ne-am confruntat de multe ori cu situatii in care ne-am “vandut” cu succes sau nu, propria imagine, bunele intentii, buna crestere, experienta acumulata, personala sau profesionala etc., ne-am lasat influentati de sfaturile celor ce ne iubeau sau de atitudinile unui anturaj oarecare.

In cazul vanzarii in sens restrans, comercial, succesul demersului nostru depinde de cat de “pregatiti” suntem si bineinteles de cumparatorii carora ne adresam. El se traduce in bani pentru compania pentru care lucram, castiguri financiare personale, stima sefului, satisfactia clientului. Insuccesul poate fi, cateodata, anticipat, de putine ori, evitat. Efectele sale sunt insa previzibile si usor de cuantificat, aproape totdeauna.

In viata personala, lucrurile nu mai sunt la fel de evidente sau de transparente. Relatia cauza efect, dispare cateodata in negura vremii. Ne-am dori sa cunoastem, cateodata, care este cauza din trecut pentru care, in prezent, traim cine stie ce experienta ciudata, sau defavorabila. Vrem cu ardoare sa cunoastem ceea ce si, mai ales, cum, am putea sa indreptam lucrurile pentru a stopa si a evita pe viitor astfel de experiente.

De fapt, ceea ce traim astazi, sunt efecte ale succesului si deopotriva, ale insuccesului nostru in “a vinde” si “a cumpara”, pe parcursul intregii noastre existente. Clientii nostrii si in aceeasi masura cei ai caror clienti am fost, s-au numit pe rand parinti, bunici, membri familiei extinse, prieteni de joaca, colegi de scoala, educatori, vecini, persoane intalnite intamplator, sefi, colegi de serviciu si lista ar putea continua… in general toti cei cu care am interactionat pana la momentul curent al vietii noastre.

Se spune ca “suntem suma experientelor noastre” si intr-adevar, profilul caracterial se structureaza in timp, ca urmare a interactiunilor cu toti “clientii” nostri, pe parcursul devenirii.

Asta inseamna ca efectele succesului/insuccesului in procesul de “vanzare” sau de “cumparare” in situatiile din viata noastra, sunt temeinic inradacinate in caracterul nostru si ca atare, prin intermediul sau, fiecare dintre noi, mediaza cu mai multa sau cu mai putina iscusinta relatiile cu semenii (rude, prieteni, colegi, sefi etc.) si se adapteaza mai bine sau mai putin bine, mediului socio-cultural in care traieste.

Atunci cand vorbim de caracterul unui individ, intelegem ansamblul atitudinilor acestuia ce determina modul sau de orientare si raportare la ceilalti semeni, la societate in ansamblu si la sine insusi. Caracterul include de asemenea, intr-un sens larg, conceptia generala despre lume si viata a subiectului, ansamblul convingerilor si sentimentelor socio-morale, continutul si scopurile activitatilor si de asemenea, continutul aspiratiilor si idealurilor.

Caracterul se structureaza in timp, prin integrarea in planul cunoasterii, afectivitatii, motivatiei si vointei a ceea ce este SEMNIFICATIV, pentru individ in situatiile, evenimentele si experientele sociale. Ca urmare, CARACTERUL se dezvaluie numai in asemenea imprejurari.

Apreciem ca felul in care ne comportam fata de semenii nostri in diversele roluri pe care ni le asumam (sau nu) pe parcursul vietii noastre, fie ca suntem parinti, educatori, parteneri de viata, sefi, in general persoane care prin natura rolului determina “situatii, evenimente, experiente sociale SEMNIFICATIVE” pentru semenii nostri este extrem de important pentru cei cu care interactionam si pentru noi insine.

De exemplu este usor sa ne imaginam ca un individ extrem de autoritar, aflat in rolul de tata va determina atitudini ale copilului sau, extrem de rezistente, in acceptarea autoritatii exercitata de educator, medic, sef sau alte simboluri ale acesteia cu care individul vine in contact.

De aici rezulta tot atatea “oportunitati” pentru scaderea stimei de sine, confruntare cu situatii frustrante, experiente traumatizante etc.

De fiecare data cand vom dori sa schimbam ceva in viata noastra exterioara sa ne intrebam, mai intai, ceea ce trebuie schimbat in NOI pentru ca , asa cum am vazut, interactiunile cu ”clientii” nostri care conjunctural au produs “situatii, evenimente, experiente sociale SEMNIFICATIVE” pentru noi, au determinat sa avem anumite atitudini care au generat comportamente de un anumit fel, ce au atras, la randul lor comportamente similare, deci un anturaj cu o anumita structura, idealuri, aspiratii, care ne influenteaza atitudinile, comportamentul, viata..

In astfel de cazuri avem impresia ca situatia este fara sfarsit, ca nu o sa mai scapam niciodata de o persoana antipatica, ca relatia cu seful/colegii/subalternii va fi tot timpul, una tensionata etc.

Mecanismele descrise mai sus ne modeleaza continuu orizontul de actiune, viitorul imediat, dandu-ne aripi pentru o dezvoltare armonioasa sau dimpotriva “legandu-ne de maini si de picioare” si descoperindu-ne tot felul de obstacole pe parcursul demersurilor intreprinse.

In final, pledam pentru a trai constient si responsabil printre semenii nostri, pentru a crea “situatii, evenimente, experiente sociale SEMNIFICATIVE” pozitive pentru noi si ceilalti, pentru ne asuma deopotriva rolul de formatori de caractere si de caractere in formare, determinand si cautand acele experiente pozitive.

Romanul care a dovedit ca se poate ..

Costel Busuioc este romanul care i-a facut poate pe unii sa afle in premiera ca Romania este o tara printre multele tari ale lumii, ca are capitala la Bucuresti si nicidecum la Budapesta, dar mai ales ca romanii sunt un popor care, inca, mai are capacitatea de a naste valori.

De ce aceste valori nu apar atunci cand INCA locuiesc in Romania si ele, asemenea semintelor, incoltesc si se dezvolta in alte zone/tari cu “clima” mai “altfel”, este un alt SUBIECT care va fi abordat, ulterior in aceeasi sectiune….

Revenind la Costel Busuioc, nu am putut sa nu remarc cat de reconfortanta pentru mine, a fost emotia generata de acest amestec de seriozitate, modestie, sinceritate, blandete, curtoazie, camaraderie, deschidere catre o viata complet noua si discernamant, capacitate de autoevaluare, maturitate, neobisnuit pentru o persoana care a cunoscut succesul si cu atat MAI NEOBISNUIT cu cat in Romania, vedem pe canalele de  televiziune, din ce in ce mai des, persoane care au de oferit din ce in ce mai putin.

Am remarcat reactiile juriului spaniol fata de atitudinea concurentului roman pe parcursul intregului concurs, am vazut ceea ce inseamna atitudinea responsabila fata de familie si locul natal chiar atunci cand succesul i-a schimbat fundamental viata.

Am fost de-a dreptul fascinat sa descopar un roman care a fermecat auditoriul DOAR prin CARACTERUL si TALENTUL sau. Nu vanitate, nu educatie sofisticata in domeniul muzical, doar multa dragoste pentru muzica si o atitudine de-a dreptul smerita fata de cei care s-au napustit asupra sa pentru a-l face subiectul emisiunilor lor de stiri.

 De mult timp urmaresc emisiunile posturilor de televiziune, incercand sa identific cate ceva din bogatia sufleteasca a diverselor persoane care se perinda “pe sticla”, virtuti sufletesti pe care eu insumi mi-as dori sa le am sau sa mi le dezvolt sau atitudini si comportamente bazate pe virtuti demne de analizat si cultivat.

Este vorba despre acele modele pe care (trebuie sa) le cautam neincetat pe parcursul evolutiei noastre…. 

Din pacate pentru mine si cred ca nu sunt singurul, ceea ce mass media ne ofera se pot numi mecanisme si metode de prabusire a fiintei noastre individuale si colective, retete sigure de pustiire a sufletelor si a mintilor noastre… Rezultatul confuzie totala intre a fi o persoana “de caracter” si o “persoana educata”, intre a fi o “persoana educata” si a avea educatie, intre a avea educatie si a fi absolvit o forma de invatamant, intre a fi un om valoros si a fi un om bogat.

Astfel vedem oameni ce isi afiseaza bunastarea si cam.. atat, forme fara fond, golite de emotii si sentimente, exprimari laconice, subiecte sarace, priviri fixe, taioase, agresive sau inexpresive in cel mai bun caz.

 In acest context destul de sumbru sub aspectul ofertei de emotii si sentimente benefice, inaltatoare, necesare imbogatirii tezaurului sufletesc al fiecaruia dintre noi, vine COSTEL.

Reporterii posturilor de televiziune din tara si-au manifestat din plin stangacia in ceea ce priveste selectionarea subiectelor de abordat in discutia cu Costel. Ce puteau ei sa-l intrebe pe Costel Busuioc, un om cu o educatie modesta, insa cu un SUFLET extrem de BOGAT, a carui SMERENIE (virtute extrem de rara in general si aproape inexistenta in randul mass media) i-a pus de fiecare data in dificultate?

 Dorinta de a cauta senzationalul cu orice pret, ii facea de fiecare data pe acesti reporteri sau invitati ai diferitelor posturi de televiziune, sa puna intrebari banale sau de-a dreptul stupide, insa tocmai acest demers al lor a facut sa se lase descoperita o mica parte din sufletul acestui om care a adus Romaniei beneficii de imagine (la fel ca si altii de-a lungul istoriei noastre, in domenii diverse) cu mult mai mari decat poate, toate institutiile statului, la un loc, cu atributii clare si platite din greu, pentru aceasta.

(Dealtfel, oportunismul exponentilor clasei politice nu a intarziat sa se manifeste dupa ce romanul a fost declarat castigator. “Dupa razboi multi viteji se arata” sau “La placinte inainte” se verifica din plin in acest caz si din pacate constituie un “modus vivendi” al multor reprezentanti din structurile politice si economice, institutii de stat si chiar private care nu vor, nu pot sau nu stiu sa-si desfasoare activitatea cu profesionalism.)

Explorarea sufletului omenesc cere oarecare pregatire si experienta, dar pentru reporterii in cauza nu acesta era scopul si oricum un astfel de subiect nu ar fi adus “audienta” asa ca s-au rezumat la a afla “ce face Costel Busuioc cu banii castigati?”, “daca se va intoarce in Romania?”, “daca isi va lasa sotia?” etc., subiecte la mare “moda” dealtfel.

Si au aflat ca:

- Costel Busuioc si-ar dori o casa pentru ca la batrana la care locuieste familia sa nu au nici baie, moment de mare onestitate, sinceritate si smerenie (cati dintre noi am recunoaste deschis ca nu avem ceea ce aproape toata lumea are?)

- nu-si va lasa familia – responsabilitate, dragoste, stabilitate si mai mult a afirmat ca nu vrea sa o lase pe batrana la care familia sa locuia in gazda, acum la bine, pentru ca si ea (batrana) i-a ajutat cand le-a fost greu… dovedind un simt al onoarei iesit din comun

- nu se poate intoarce in Romania acum cand se afla sub contract cu Sony…. intrebare total stupida.. de parca Romania a lucrat asiduu ca el, Costel sa ajunga acolo

 In concluzie,

- trebuie sa subliniem faptul ca intr-un climat de invidie, cu o abundenta fara precedent a subiectelor ce conduc la instabilitate emotionala (familii care se destrama din cauza banilor si a succesului, dispute de tot felul, vanitate, minciuna, ura, agresivitate etc.) existenta pe posturile de televiziune, cu institutii ale statului incapabile sa creeze si sa conduca programe menite sa descopere talente care sa aduca beneficii Romaniei si romanilor de pe toate meridianele, cazul COSTEL are probabilitate ZERO sa apara  si in spatiul carpato-danubiano-pontic, deocamdata

- sprijinul de care s-a bucurat Costel a provenit de la romani de pe toate meridianele globului, ceea ce arata ca putem fi uniti pe fondul cresterii stimei de sine a noastra ca natiune..

- analizand felul diferit in care este abordat subiectul “calitatile si virtutile sufletesti” si cat de usor sunt recunoscute acestea la invitatii diverselor televiziuni din strainatate si Romania, poate ar fi util ca si televiziunile din tara sa incerce sa identifice ele insele alti Costel, asta asa ca exercitiu… si sa renunte la numeroasele programe de indobitocire a romanilor.

In peisajul media din Romania putem sa gasim ce-i drept si emisiuni, moderatori si invitati care arata si o alta fateta a romanilor, dar sunt putine si difuzate la ore de MINIMA audienta. Avand in vedere impactul televiziunii ca formator de opinie este necesara o mai mare responsabilitate in ceea ce priveste alegerea subiectelor difuzate pe post.

De ce si mai ales cum….?

Pentru ca ma intereseaza, deocamdata, mai putin Romania, care este un concept, o abstractie si mai mult romanii. Romanii sunt capabili sa (re)creeze Romania “dupa chipul si asemanarea lor”

Noi, ca romani, am dovedit de 18 ani incoace o crasa lipsa de discernamant.. in primul rand in alegerea conducatorilor.

Am votat totdeauna impotriva a ceea ce nu ne-a placut si am cazut din lac in …put. Discernamantul ne-ar fi ajutat sa alegem ceea ce ar fi fost bine, pe termen scurt, mediu si chiar lung, pentru noi ca indivizi, familiile noastre, societate etc.

Dar a avea discernamant inseamna, in primul rand, a avea un set de criterii pe baza carora sa compari oferta politica si sa alegi constient, pe cei pe care ii doresti sa te reprezinte, pentru ca TU consideri ca merita. Asta inseamna ca stii sa deosebesti manipularea de mesajul onest si de asemenea sa detectezi cu abilitate orice incongruenta intre continutul mesajului si limbaj, inca din campania electorala….

Marturisesc ca ceea ce m-a determinat sa “intru” in blogosfera a fost modalitatea jalnica in care noi, romanii, ne raportam la tot ceea ce inseamna “politic”, lasandu-ne manipulati continuu de tot soiul de personaje ale caror vorbe nu au niciodata acoperire in fapte.

 Cu toate acestea ceea ce imi propun nu este sa dezbatem si aici, ceea ce se petrece sub ochii nostri, zilnic. Nu asa cred ca vom face un pas inainte, plangandu-ne de ceea ce traim si criticandu-i la infinit pe actorii telenovelelor politice care se inghesuie, care mai de care, sa-si sfasie adversarii politici, fara sa mai aiba resurse si disponibilitate pentru subiecte, “derizorii” pe ordinea lor de zi, cum ar fi, administrarea eficienta a acestei tari.

Ceea ce imi propun spuneam, este sa construim, impreuna cu cei care se vor dovedi interesati de subiectul “Romania si poporul roman” (suna pompos dar veti vedea la ce ma refer exact) o abordare prin care sa ne dezvoltam in primul rand discernamantul si mai concret, un sistem de valori, individual, care sa ne permita sa nu ne mai lasam pacaliti de “baietii destepti”, adica sa fim mai putin manipulabili, sa stim in primul rand, noi, ceea ce e bine pentru noi. Insa daca dorim sa schimbam ceva in jurul nostru, trebuie mai intai sa schimbam ceva in noi.

Asadar focusul nu va fi, nicidecum, pe combaterea sau criticarea actiunilor guvernantilor actuali sau viitori, de la noi sau de aiurea. Nu vom nominaliza persoane, dar vom analiza situatii prin prisma sistemului de valori, a virtutilor si a trasaturilor de caracter ale celor implicati.

De fapt acest blog invita la introspectie, pe fiecare dintre cei care considera ca au afinitati cu subiectele propuse, asta insemnand alcatuirea “inventarului personal” cu ceea ce avem bun de oferit si altora si deopotriva cu “lucruri” de care nu suntem foarte mandri si pe care dorim sa le corectam.

Daca fiecare dintre noi va reusi sa se aplece cu atentie, asupra propriei persoane doar 10% din timpul pe care-l aloca pentru a “trai vietile altora” (canalele de televiziune abunda in astfel de subiecte: cine ce a mai facut, cu cine etc.), cu siguranta ca am putea determina modificari benefice, sesizabile, in traiectoria viitorului nostru