“Vina este a SISTEMULUI”….. deci a cui e vina?

Urmaream deunazi, pe un post cunoscut de televiziune, la o ora de mare audienta,  un “talkshow” despre invatamant.. Atat invitatii cat si moderatorul isi expuneau opiniile, dealtfel foarte pertinente, in legatura cu situatia invatamantului si cu ceea ce ar trebui sa se faca pentru ca acesta sa ”produca” indivizi pregatiti pentru nevoile economiei si deasemenea adaptabili la conditiile de trai din Romania….

Invitatii, nefiind persoane politice sau angajati ai administratiei acestui domeniu, evident ca nu cautau, neaparat, o solutie ci mai mult sumarizau cauzele pentru care invatamantul  a ajuns unde este astazi, analizand comparativ situatia invatamantului din vremea parintilor care au astazi copii de varsta scolara si situatia actuala.

Emisiunea era cu atat mai interesanta cu cat erau de fata elevi din liceele bucurestene, parinti, educatori etc. poate nu intr-o structura optima, care sa asigure si reprezentativitatea esantionului invitatilor din studio la scara intregii populatii dar oricum initiativa privind genul de emisiune, problematica abordata, nivelul de interes suscitat, merita remarcate….

Ceea ce mi-a atras atentia si este parte a titlului de mai sus, a fost o expresie a unuia dintre invitati, care dorind sa fie politicos si sa nu arunce culpa asupra cuiva anume a spus ceva de genul “.. vina nu este a oamenilor, vina este a sistemului..”

Dintr-o data reprezentarea mea in ceea ce priveste sistemul de invatamant, a fost a unui personaj colectiv, negativ, care inglobeaza depotriva incompetenta sau nepasarea guvernantilor, lipsa de creativitate, interes, implicare si uneori de profesionalism a celor care lucreaza in domeniu, implicarea defectuoasa a parintilor si sprijinul insuficient acordat de catre acestia copiilor lor, infrastructura inadecvata procesului de invatamant etc.

De 19 ani incoace traim o stare de culpa mai mult sau mai putin generalizata dar fara sa existe vinovati.

Cu o crasa lipsa de responsabilitate sau cu  maxima incapacitate de asumare a acesteia, ne ascundem greselile (desi a gresi e omeneste pana la urma) in spatele unor exprimari impersonale (de genul “S-a produs urmatorul prejudiciu….”) sau generalizatoare sau prin plasarea culpei asupra unui personaj colectiv in care adevaratul vinovat isi pierde identitatea.

Oricare dintre metodele de mai sus si nu le-am epuizat, nicidecum, pe toate, sunt utilizate constient sau nu in scopuri, vadit, manipulative.. atunci cand intentionam sa abatem atentia de la ceea ce este cu adevarat important, de la adevaratii vinovati sau de la adevarata problema.

Si necunoscand adevarata problema nu stim ce sa rezolvam sau rezolvam o falsa problema perpetuand cauzele care au condus la o anumita situatie neplacuta. Din pacate desi mecanismul este clasic, nimic nu ne impiedica sa facem, mereu, aceeasi greseala.

In ceea ce priveste invatamantul romanesc si nu numai, se poate vorbi aici de intreg sectorul de stat, el trebuie reformat pe de-a intregul.

Reforma ca proces, nu inseamna DELOC reducerea locurilor de munca, somaj etc. ci aceasta contatie dezastruoasa i-a fost in mod voit asociata pentru a masca  incompetenta guvernelor care s-au perindat pana acum la conducerea tarii. Dar inseamna cu siguranta  o adaptare a aparatului de stat si asa supradimensionat,  la nevoile de administrare ale acestei tari.

De exemplu restructurarea invatamantului pe criterii de performanta ar insemna, pentru ca toata lumea se plange de salarii mici,  corelarea prestatiei omului de la catedra, cu venitul obtinut.

De fapt PERFORMANTA este cuvantul de ordine in cazul oricarui proces de reforma, iar cel putin in Romania, acest cuvant sperie, pentru ca performanta inseamna activitate depusa “la lumina” de catre persoane individuale cu identitate clara, pe o perioada clar definita si ale carei efecte sunt masurate si evaluate…… iar in acest caz vina nu mai poate fi a SISTEMULUI.

 

 

Pentru bucuresteni? …… numai respect

Iata se apropie alegerile… politicieni mai mari sau mai mici aflati in partide mari sau mici, apar din nou in fata electoratului pentru a se prezenta. fiecare dintre ei pretinde ca stie foarte bine cu ce probleme se confrunta bucuresteanul, zilnic. Incaodata se sterge cu buretele ceea ce s-a facut bun pentru aceasta capitala, de catre primarul in functie sau de catre predecesorii sai. Asta asa pentru ca scandalul electoral sa capete un scop, cred ei .. mai nobil.

Am vazut, chiar ca se ia in calcul un vot negativ al electoratului dat actualei administratii.. Experienta a demonstrat ca ori de cate ori romanii au ales emotional (si asta s-a intamplat din 1989 incoace), pe baza de vot negativ dat conducatorilor anteriori, au cazut din “lac in put”.

“Adevarul”, asa cum incearca sa ne obisnuiasca politicienii nostri, apartine, fara putinta de tagada, unui anumit partid, care are candidati “mai calificati”, pentru functia de primar. Modalitatea prin care sunt prezentati electoratului candidatii diverselor partide pentru functia de primar (general si de sector), seamana cu interviul de angajare, la care esti intrebat, invariabil, ce experienta ai pentru postul pentru care te-ai prezentat.

Urmand aceeasi logica, desi nimeni nu a cerut experienta anterioara de primar, sefii partidelor care au candidati de prezentat, lauda care mai de care (acolo unde exista) experienta in administratie, locala sau centrala a celor pe care ii “imping” in ochii nostri. Faptul ca unii dintre candidati au reusit sa administreze cu succes propria avere, nu-i califica automat pentru a fi ales primar.

Eu, ca simplu cetatean al Bucurestiului ( sic!) mi-as dori din partea primarilor capitalei si sectorului in care locuiesc NUMAI RESPECT, si de aici, sunt convins, ca fiecare poate intelege ceea ce-i convine, de aceea simt nevoia sa ma explic.

Respect pentru mine inseamna o prezenta mai activa a primariei in viata cetateanului pe toata durata mandatului si nu numai atunci cand sunt alegeri.

Mi-as dori ca rezultatele muncii primarului sa se vada cu ochiul liber si nu sa le gasesc enumerate in scrisori formulate ca darile de seama de odinioara, pe care primaria le trimite la inceputul fiecarui an, atunci cand ne trimite situatia impozitelor si taxelor de plata. Ca de fiecare data, PRIMARUL “uita” sa dea socoteala despre felul cum a cheltuit fondurile avute la dispozitie. (A RASPUNDE pentru faptele sale este un semn de mare maturitate si caracter, ceea ce nu am VAZUT la niciunul dintre politicienii de pana acum de dupa 1989.)

Respect inseamna ca munca primarului sa fie CU ADEVARAT depusa in slujba cetateanului, pentru ca acesta sa respire aer MAI CURAT, sa gaseasca alimente MAI PROASPETE si la preturi MAI CORECTE, sa circule in conditii de MAI MARE SIGURANTA pe jos si cu masina. Deasemenea imi doresc un Bucuresti cu locuri cu adevarat frumoase, in care sa te poti relaxa si care sa-ti bucure ochiul.

Pentru aceasta eu as alege o persoana si nu un PARTID, care nu trebuie neaparat sa fi fost anterior primar, dar care sa poata dovedi printr-un discurs coerent si civilizat, folosind un ton moderat si ferm, ca a fost un bun administrator al unei comunitati si a lucrat eficient in folosul membrilor acesteia.

Inca o data faptele ar trebui sa vorbeasca de la sine.

Ma simt de fiecare jignit cand asist la lupte “de idei” desfasurate pe posturile de televiziune intr-un limbaj uneori de-a dreptul suburban, in numele binelui bucuresteanului.

Daca fiecare primar si prin extensie, fiecare slujbas al statului, ar avea constiinta ca lunar trece pe la casierie pentru a-si incasa salariul ( in unele cazuri nejustificat de mare pentru serviciile aduse comunitatii) DATORITA fiecaruia dintre cetatenii care l-au ales… pentru ca acestia platesc taxe si impozite.

Respectul in acest caz se refera la a pune in slujba cetateanului MUNCA, PRICEPEREA, ONESTITATEA, SARGUINTA etc. pentru ca EL, CETATEANUL sa o duca mai bine cu fiecare zi, adica sa-si indeplineasca rolurile sociale sau profesionale pe care le detine, cu mai multa eficienta fie ca este copil, adult, parinte, bunic, sef, angajat, pensionar, sot, vecin etc

Avem nevoie de un MANAGER in adevaratul sens al cuvantului, care sa stie sa utilizeze cu eficienta, resursele avute la dispozitie, sa atraga altele si sa justifice utilizarea lor, sa stie sa stabileasca prioritati, sa deruleze proiecte in folosul cetateanului, sa controleze si sa raspunda pentru faptele sale.

Pentru aceasta este nevoie de un OM de caracter si nu de un PARTID si aici este treaba noastra a electoratului… Fiecare popor are conducatorii pe care ii merita, NU-I ASA?!