Barack Obama… schimbare de paradigma in politica mondiala?!

Uimitor !…… Ascultand discursul Presedintelui american ales, nu m-am putut abtine sa nu fac comparatii: intre Barack Obama si George Bush sau intre ceea ce americanii au ales si ceea ce noi am ales, intre sloganul cu care presedintele Obama a castigat alegerile si cel cu care presedintele Basescu a determinat populatia sa-i acorde increderea si bineinteles intre tipurile de discurs politic utilizat la ei si la noi…..

M-am detasat cu oarecare dificultate de amestecul de ciuda, admiratie, speranta care ma coplesise, incercand sa inteleg ce anume determinase  o schimbare atat de radicala in randul preferintelor americanilor, ce a facut diferit Presedintele Obama fata de predecesorii sai, pentru ca se stie la capitolul marketing politic, stafurile de campanie ale tuturor candidatilor si-au facut din plin datoria…deci si Obama, ca fiecare dintre contracandidatii sai, a fost si el un produs… politic si atunci?

Urmarind reluarea discursului, de data asta la TV, am inteles despre ce era vorba…

Despre un amestec optim de carisma, educatie, aptitudini de comunicare (verbala, para si nonverbala), echilibru, despre coerenta perfecta intre structurarea mesajului si exprimarea valorilor si simbolurilor americane intr-un registru emotional absolut autentic….. Fenomenal!

As recomanda cu caldura si fara malitiozitate, ca acest discurs sa fie analizat la scolile de vara/iarna ale politicienilor romani tineri si mai putin tineri. Cu siguranta ar avea ce invata…Avem nevoie de modele si in politica dar nu de modele de politicieni pur si simplu ci de Oameni pentru care a pune suflet in ceea ce fac si a-si folosi  inteligenta in slujba semenilor, nu sunt slogane ci reprezinta felul in care ei insisi traiesc.

”Ochii sunt oglinda sufletului” spune un proverb, iar la Barack Obama sufletul este oarecum ”la vedere”. El reafirma aceleasi valori americane pe care le trambitase si predecesorul sau, Bush, insa dintr-un punct de vedere radical diferit.

Daca Bush a cheltuit sume enorme din banii contribuabilului american pentru ca America sa-si extinda sfera de influenta si sa controleze accesul la resurse de tot felul, desfasurand razboaie absurde (oare care razboi nu e absurd!) cu pierderi umane (si materiale) imense in numele libertatii, democratiei.., Obama, in numele acelorasi idealuri, considera ca “Irakul trebuie sa apartina irakienilor” si ca Afganistanul trebuie sa se bucure de pace si afirma ca in perioada urmatoare vom lua in calcul energia vantului si soarelui…. dar ca America va ramane principala putere a lumii.

De aici, judecand prin prisma valorilor societatii actuale, globalizate si profund angrenata in lupta pentru resurse, putem intelege ca America se va impune ca putere, utilizand alte coordonate din cauza deschiderii catre alte valori a presedintelui Obama sau ca este pur si simplu o adaptare a politicii administratiei Obama la perioada de criza in care se afla americanii ?

In cazul unei schimbari de orientare a administratiei americane, aceasta poate fi o rezultanta a celor doua cauze si cel putin, ipotetic, ne putem astepta la retragerea americanilor din teatre de operatiuni traditionale sau la diminuarea efectivelor lor sau la pastrarea unor efective minimale cu rol de mentinere a pacii coroborat cu reducerea bugetelor destinate armatei si cu reducerea interesului americanilor pentru rezervele de petrol existente exact…. cam pe unde “apara” ei pacea acum.

Poate ca vom asista si la renuntarea la extinderea NATO si la proiecte militare gen “scut antiracheta” etc., prin care Rusia se simte amenintata si ca atare, nu sta cu mainile in san ci actioneaza irational si uneori stupid, dar agresiv si chiar violent.

Indreptandu-ne atentia (si bineinteles fondurile necesare cercetarii) catre energia vantului si a soarelui, o parte dintre mizele principale si derivatele lor, pentru care ne omoram in razboaie astazi si as aminti numai controlul asupra rezervelor de hidrocarburi, ar disparea pur si simplu.

Pe de alta parte mesajul pe care Obama il transmite in fiecare luare de cuvant si sper ca il va propaga si in cadrul intalnirilor bilaterale cu sefi de stat si guvern, poate ca va modifica atitudini, va “deschide ochi”,  ne va da motive sa speram,  sa dorim si sa cautam si altceva…

Este doar o ipoteza, pe care TIMPUL o va confirma… sau nu.

“Vina este a SISTEMULUI”….. deci a cui e vina?

Urmaream deunazi, pe un post cunoscut de televiziune, la o ora de mare audienta,  un “talkshow” despre invatamant.. Atat invitatii cat si moderatorul isi expuneau opiniile, dealtfel foarte pertinente, in legatura cu situatia invatamantului si cu ceea ce ar trebui sa se faca pentru ca acesta sa ”produca” indivizi pregatiti pentru nevoile economiei si deasemenea adaptabili la conditiile de trai din Romania….

Invitatii, nefiind persoane politice sau angajati ai administratiei acestui domeniu, evident ca nu cautau, neaparat, o solutie ci mai mult sumarizau cauzele pentru care invatamantul  a ajuns unde este astazi, analizand comparativ situatia invatamantului din vremea parintilor care au astazi copii de varsta scolara si situatia actuala.

Emisiunea era cu atat mai interesanta cu cat erau de fata elevi din liceele bucurestene, parinti, educatori etc. poate nu intr-o structura optima, care sa asigure si reprezentativitatea esantionului invitatilor din studio la scara intregii populatii dar oricum initiativa privind genul de emisiune, problematica abordata, nivelul de interes suscitat, merita remarcate….

Ceea ce mi-a atras atentia si este parte a titlului de mai sus, a fost o expresie a unuia dintre invitati, care dorind sa fie politicos si sa nu arunce culpa asupra cuiva anume a spus ceva de genul “.. vina nu este a oamenilor, vina este a sistemului..”

Dintr-o data reprezentarea mea in ceea ce priveste sistemul de invatamant, a fost a unui personaj colectiv, negativ, care inglobeaza depotriva incompetenta sau nepasarea guvernantilor, lipsa de creativitate, interes, implicare si uneori de profesionalism a celor care lucreaza in domeniu, implicarea defectuoasa a parintilor si sprijinul insuficient acordat de catre acestia copiilor lor, infrastructura inadecvata procesului de invatamant etc.

De 19 ani incoace traim o stare de culpa mai mult sau mai putin generalizata dar fara sa existe vinovati.

Cu o crasa lipsa de responsabilitate sau cu  maxima incapacitate de asumare a acesteia, ne ascundem greselile (desi a gresi e omeneste pana la urma) in spatele unor exprimari impersonale (de genul “S-a produs urmatorul prejudiciu….”) sau generalizatoare sau prin plasarea culpei asupra unui personaj colectiv in care adevaratul vinovat isi pierde identitatea.

Oricare dintre metodele de mai sus si nu le-am epuizat, nicidecum, pe toate, sunt utilizate constient sau nu in scopuri, vadit, manipulative.. atunci cand intentionam sa abatem atentia de la ceea ce este cu adevarat important, de la adevaratii vinovati sau de la adevarata problema.

Si necunoscand adevarata problema nu stim ce sa rezolvam sau rezolvam o falsa problema perpetuand cauzele care au condus la o anumita situatie neplacuta. Din pacate desi mecanismul este clasic, nimic nu ne impiedica sa facem, mereu, aceeasi greseala.

In ceea ce priveste invatamantul romanesc si nu numai, se poate vorbi aici de intreg sectorul de stat, el trebuie reformat pe de-a intregul.

Reforma ca proces, nu inseamna DELOC reducerea locurilor de munca, somaj etc. ci aceasta contatie dezastruoasa i-a fost in mod voit asociata pentru a masca  incompetenta guvernelor care s-au perindat pana acum la conducerea tarii. Dar inseamna cu siguranta  o adaptare a aparatului de stat si asa supradimensionat,  la nevoile de administrare ale acestei tari.

De exemplu restructurarea invatamantului pe criterii de performanta ar insemna, pentru ca toata lumea se plange de salarii mici,  corelarea prestatiei omului de la catedra, cu venitul obtinut.

De fapt PERFORMANTA este cuvantul de ordine in cazul oricarui proces de reforma, iar cel putin in Romania, acest cuvant sperie, pentru ca performanta inseamna activitate depusa “la lumina” de catre persoane individuale cu identitate clara, pe o perioada clar definita si ale carei efecte sunt masurate si evaluate…… iar in acest caz vina nu mai poate fi a SISTEMULUI.

 

 

Pentru bucuresteni? …… numai respect

Iata se apropie alegerile… politicieni mai mari sau mai mici aflati in partide mari sau mici, apar din nou in fata electoratului pentru a se prezenta. fiecare dintre ei pretinde ca stie foarte bine cu ce probleme se confrunta bucuresteanul, zilnic. Inca o data se sterge cu buretele ceea ce s-a facut bun pentru aceasta capitala, de catre primarul in functie sau de catre predecesorii sai. Asta asa pentru ca scandalul electoral sa capete un scop, cred ei .. mai nobil.

Am vazut, chiar ca se ia in calcul un vot negativ al electoratului dat actualei administratii.. Experienta a demonstrat ca ori de cate ori romanii au ales emotional (si asta s-a intamplat din 1989 incoace), pe baza de vot negativ dat conducatorilor anteriori, au cazut din “lac in put”.

“Adevarul”, asa cum incearca sa ne obisnuiasca politicienii nostri, apartine, fara putinta de tagada, unui anumit partid, care are candidati “mai calificati”, pentru functia de primar. Modalitatea prin care sunt prezentati electoratului candidatii diverselor partide pentru functia de primar (general si de sector), seamana cu interviul de angajare, la care esti intrebat, invariabil, ce experienta ai pentru postul pentru care te-ai prezentat.

Urmand aceeasi logica, desi nimeni nu a cerut experienta anterioara de primar, sefii partidelor care au candidati de prezentat, lauda care mai de care (acolo unde exista) experienta in administratie, locala sau centrala a celor pe care ii “imping” in ochii nostri. Faptul ca unii dintre candidati au reusit sa administreze cu succes propria avere, nu-i califica automat pentru a fi ales primar.

Eu, ca simplu cetatean al Bucurestiului ( sic!) mi-as dori din partea primarilor capitalei si sectorului in care locuiesc NUMAI RESPECT, si de aici, sunt convins, ca fiecare poate intelege ceea ce-i convine, de aceea simt nevoia sa ma explic.

Respect pentru mine inseamna o prezenta mai activa a primariei in viata cetateanului pe toata durata mandatului si nu numai atunci cand sunt alegeri.

Mi-as dori ca rezultatele muncii primarului sa se vada cu ochiul liber si nu sa le gasesc enumerate in scrisori formulate ca darile de seama de odinioara, pe care primaria le trimite la inceputul fiecarui an, atunci cand ne trimite situatia impozitelor si taxelor de plata. Ca de fiecare data, PRIMARUL “uita” sa dea socoteala despre felul cum a cheltuit fondurile avute la dispozitie. (A RASPUNDE pentru faptele sale este un semn de mare maturitate si caracter, ceea ce nu am VAZUT la niciunul dintre politicienii de pana acum de dupa 1989.)

Respect inseamna ca munca primarului sa fie CU ADEVARAT depusa in slujba cetateanului, pentru ca acesta sa respire aer MAI CURAT, sa gaseasca alimente MAI PROASPETE si la preturi MAI CORECTE, sa circule in conditii de MAI MARE SIGURANTA pe jos si cu masina. Deasemenea imi doresc un Bucuresti cu locuri cu adevarat frumoase, in care sa te poti relaxa si care sa-ti bucure ochiul.

Pentru aceasta eu as alege o persoana si nu un PARTID, care nu trebuie neaparat sa fi fost anterior primar, dar care sa poata dovedi printr-un discurs coerent si civilizat, folosind un ton moderat si ferm, ca a fost un bun administrator al unei comunitati si a lucrat eficient in folosul membrilor acesteia.

Inca o data faptele ar trebui sa vorbeasca de la sine.

Ma simt de fiecare jignit cand asist la lupte “de idei” desfasurate pe posturile de televiziune intr-un limbaj uneori de-a dreptul suburban, in numele binelui bucuresteanului.

Daca fiecare primar si prin extensie, fiecare slujbas al statului, ar avea constiinta ca lunar trece pe la casierie pentru a-si incasa salariul ( in unele cazuri nejustificat de mare pentru serviciile aduse comunitatii) DATORITA fiecaruia dintre cetatenii care l-au ales… pentru ca acestia platesc taxe si impozite.

Respectul in acest caz se refera la a pune in slujba cetateanului MUNCA, PRICEPEREA, ONESTITATEA, SARGUINTA etc. pentru ca EL, CETATEANUL sa o duca mai bine cu fiecare zi, adica sa-si indeplineasca rolurile sociale sau profesionale pe care le detine, cu mai multa eficienta fie ca este copil, adult, parinte, bunic, sef, angajat, pensionar, sot, vecin etc

Avem nevoie de un MANAGER in adevaratul sens al cuvantului, care sa stie sa utilizeze cu eficienta, resursele avute la dispozitie, sa atraga altele si sa justifice utilizarea lor, sa stie sa stabileasca prioritati, sa deruleze proiecte in folosul cetateanului, sa controleze si sa raspunda pentru faptele sale.

Pentru aceasta este nevoie de un OM de caracter si nu de un PARTID si aici este treaba noastra a electoratului… Fiecare popor are conducatorii pe care ii merita, NU-I ASA?!

Când “A AVEA” îl domină pe ” A FI”….(1)

… haina il face totdeauna pe om, contul din banca tine loc de “cei 7 ani de acasa”, banul devine scopul principal al existentei noastre si nu un mijloc pentru a ne trai frumos viata, totul are pret inclusiv constiinta, traim ca sa castigam.. daca se poate cat mai mult si cat mai repede, indiferent de sacrificii si de consecinte; respectul semenilor este proportional cu valoarea bunurilor detinute, automat devenim un “model” demn de urmat, viata noastra indiferent cat de obisnuita ar fi, devine un subiect intens mediatizat, iar noi un exemplu pentru cei multi. Aproape ca nu mai conteaza modul in care ne exprimam sau daca atunci cand vorbim, mai si gandim.

Din capul locului, precizez ca, pentru a nu cadea in pacatul generalizarii, cele afirmate in acest material, NU SE REFERA, la cei care isi castiga existenta punindu-si in slujba semenilor talentul, educatia, efortul, creând valori materiale si/sau spirituale, din pasiune pentru ceea ce fac si pentru cei pentru care fac.

Ei sunt aceia care se lasa foarte greu difuzati pe canalele media. Discretia lor autentica izvoraste din convingerea ca nu au sau nu au facut nimic special, care sa merite atentia publicului. Ei sunt acele modele de care avem nevoie, dar care din pacate nu fac “rating”. Ei sunt, deasemenea, acele autoritati morale, capabile sa produca transformari benefice la nivelul opiniei publice, dar care dintr-un motiv sau altul, nu au avut ocazia sau dorinta de a se face cunoscute.

Nu despre EI voi vorbi, in continuare, ci despre…

Aceia pentru care ecuatia BANI = PUTERE este totdeauna adevarata, indiferent de modul in care au castigat acei bani, de compromisurile pe care le-au facut, de consecintele faptelor lor. Pentru acestia puterea este un drog si ca orice drog creaza dependenta. De aceea, aflandu-se in stare de “sevraj”, cauta sa-si apropie puterea, utilizand resursa care, pentru ei, se afla cel mai la indemana si anume banii. Acest tip de indivizi tinde sa corupa oricand, oriunde, oricum si aproape pe oricine. Ei isi circumscriu actiunile singurului lor scop, acela de a-si apropia si a-si exercita puterea .. de fapt de  A DOMINA. Nu ne vom opri deocamdata asupra cauzelor, uneori patologice, care genereaza astfel de inclinatii catre dominare.

De cealalta parte ii avem pe cei pentru care PUTEREA=BANI, reprezinta o relatie cauzala de mare forta, totdeauna functionala si careia isi dedica intreaga energie pentru a o crea si exploata. Aici se incadreaza aceia cu o mare predispozitie catre a face compromisuri de dragul puterii prin asociere cu cei care le-ar putea facilita accesul catre obtinerea unor pozitii privilegiate, uneori prin minciuna si inselaciune etc. urmarind un interes exclusiv individual, cel mult de grup (ex. functionari publici care intr-un fel sau altul au facut afaceri cu statul sau au facilitat incheierea de contracte in dauna statului etc.)

Apropiatele alegeri ne vor prilejui din nou, prin intermediul mass media, contactul cu oferta electorala a diferitelor partide sau candidati. Din nou vom fi mintiti frumos. Ni se vor prezenta programe, care mai de care mai ambitioase si mai convingatoare conform carora bunastarea depinde de cum vom vota….

Ce nu stiu oamenii politici (sau nu vor sa stie ca ar presupune munca si pricepere ) este ca a “o duce mai bine” este o chestiune de prioritati stabilite si asumate de cei care ne conduc, de planificare, dedicare, munca asidua in slujba cetateanului si nicidecum un slogan cu care sa-l amagesti constant.

Gandind prin prisma lui “A AVEA” si concepand un program politic in acest sens, este din start o mare gogoasa electorala. Vorbim despre “a trai bine” dar nu stim sa definim ceea ce inseamna acest lucru pentru cetatean. “A TRAI BINE” este un concept care ar trebui sa prinda viata si sa fie implementat in realitate. Cumparand “electoratul” cu mici si bere, carnati, pensii marite in avans, este o imensa pacaleala si o exploatare de neiertat a celor care se confrunta cu lipsuri materiale, uneori greu de imaginat.

Politicul creaza din ce in ce mai mult, daca lucrurile au stat vreodata altfel, o alta fateta a realitatii, cu totul iluzorie, in care manipularea se numeste diplomatie, saracia este considerata trai decent, lipsa de onestitate si vorbele goale sunt principalele ingrediente ale discursului politic si toate acestea subsumate lui “A AVEA”