Criza?!…. o profetie autoimplinita

…. generata in principal de LACOMIA celor obisnuiti sa ”vanda pielea ursului din padure” si ma refer aici, strict, la disfunctionalitatile sistemului bancar american si produsele lui ”toxice”.

Nu neg aici veridicitatea cauzelor de natura economica, ce au condus la situatia complicata in care ne aflam astazi, situatie din care nu o sa invatam, nici de asta data, NIMIC …. avem TRADITIA de a ne comporta REACTIV in situatii limita si nu numai ne comportam si REACTIV si total NEINSPIRAT.

Desi au existat semnale din zona specialistilor in economie care prevesteau un astfel de deznodamant, ele au fost constant ignorate.

Criza economica este un efect al unei alte crize cu mult mai grave, care se manifesta la nivelul fiecaruia dintre noi, la nivelul institutiilor si guvernelor si care este criza MORALA… Altfel nu s-ar explica cum in goana dupa inavutire, acceptam compromisuri de tot felul, ne asumam riscuri cu orice pret, distorsionam mecanisme, mintim, incalcam reguli, manipulam cu buna stiinta, ne tratam cu cinism semenii afectati chiar de rezultatele nefaste ale actiunilor noastre, ba mai mult elaboram strategii anticriza ridicandu-i pe bietii nefericiti la rangul de .. cobai.

La noi, vestea a ajuns urmand modelul bulgarelui de zapada, amplificata si grav distorsionata de catre mass media, aflata in permanenta in cautare de subiecte de senzatie. Din pacate insa si in presa, ca in mai toate domeniile, exista diletantism, exista lipsa de discernamant si uneori de responsabilitate.

Presa abunda in informatii, care mai de care mai socante, despre efectele crizei pe plan mondial si despre posibilele efecte ce le-ar putea avea la noi. Manipularea prin reflectarea trunchiata sau partizana a realitatii, conduce, in final, ca profetia sa se autoimplineasca si sa ne comportam asa dupa cum ne spun ziarele… Vrand, nevrand, abordam un stil de gandire optimizator ”identificand” pericole la tot pasul si prevenindu-le pe acelea care poate nu vor veni niciodata.

Dupa parerea mea, criza economica este un efect al unui mecanism economic disfunctional; ea putea fi prevazuta si se puteau lua masuri de corectie, din timp.

Pe de alta parte, exista si aspecte pozitive prin revenirea lucrurilor pe fagasul lor normal; restabilirea raportului dintre cerere si oferta in anumite domenii si poate, de ce nu, reconsiderarea sistemului de valori al multora dintre noi.

Cu siguranta, va avea loc o schimbare de paradigma in felul cum traim, cum muncim, a raporturilor dintre oameni, a raporturilor de munca, a felului cum ne alegem reprezentantii si cum acestia inteleg sa presteze servicii in folosul cetatenilor.

In vremuri dificile este nevoie de multa creativitate pentru a trata aceasta schimbare de paradigma. Este clar ca nu mai putem produce bunuri si servicii ca pana acum, dar trebuie sa avem atentia treaza pentru a exploata oportunitatile oferite de criza.. Semnalele schimbarii apar la tot pasul, insa supravietuiesc doar cei capabili sa se adapteze din mers.

Prin reducerea activitatii si disponibilizarea personalului, cream doar impresia ca ne adaptam noii situatii… in fapt actionam pe principiul minimei rezistente, doar facem ceea ce este mai la indemana.

Creativitatea este o aptitudine destul de greu de cultivat intr-un mediu reactiv, insa, din pacate este ceea ce face diferenta intre un management “de vreme buna” si unul “de criza”.

De fapt adevarata criza este in mintea noastra si aceasta reprezentare mentala a crizei, alimentata din plin de mesajele din presa, blocheaza resursele care ne-ar putea ajuta sa facem fata schimbarii.

“Noi muncim, nu gandim”…

Duminica dupa amiaza, urmarind “concursul” televizat dintre litoralul romanesc si cel bulgaresc, organizat de catre unul dintre binecunoscutele canale de stiri, am remarcat, nu fara oarecare indignare, recunosc, registrul in care se comenta rezultatul final, net defavorabil noua romanilor si asta pe buna dreptate.

Erau invitati atat reprezentanti ai institutiilor statului care se ocupa (sau ar trebui sa se ocupe mai serios) de turism cat si alti invitati, persoane publice, chemati sa comenteze rezultatul votului telespectatorilor.

Ca situatia pentru litoralul romanesc este jalnica, nu trebuia aratat la televizor ci se vedea cu ochiul liber, o data din cifrele statistice care arata comparativ cat au incasat bulgarii pentru servicii turistice in 2007 si cat am incasat noi si a doua oara prin constatarea personala a tuturor romanilor care au avut rabdarea de a testa pe propriile buzunare, serviciile “lipsa de consideratie all inclusive” oferite pe litoralul romanesc.

In paranteza fie spus, in al doilea caz ma incadrez si eu insumi, asteptand intr-unul din restaurantele din Neptun, timp de 30 de minute, sa fiu bagat in seama… Ati putea crede ca era extrem de aglomerat sau ca as fi fost foarte grabit si deci nerezonabil in aprecierea perioadei cat a trebuit sa astept. Nicidecum, restaurantul era aproape gol (dupa aceea am inteles de ce, sic!) iar chelnerii  oricum foarte multi, se deplasau aiurea prin restaurant trecand de nenumarate ori si pe langa mine… Cand incercam sa-i abordez imi spuneau ca o sa vina “imediat”

Lucrurile fiind evidente in ceea ce priveste situatia dezastruoasa a turismului romanesc legat de litoral, am fost neplacut impresionat de o doamna, presedinta nu stiu carei asociatii, comitet, comisie etc. legat de litoral care transmitandu-si frustrarea prin toti porii (vezi limbaj, ton, gestica) incerca sa arate ca lucrurile nu stau chiar asa, ca si bulgarii au problemele lor si ca nu s-au punctat aspectele pozitive legate de litoralul romanesc, ca emisiunea face antireclama etc.

Un alt domn, tot unul dintre “capii” turismului incerca sa arate ca vina este a ministrilor precedenti care au facut privatizarea faramitand foarte tare fondul turistic care este foarte greu de administrat si d’aia nu pot fi livrate servicii de calitate, comparativ cu statiunea Albena de pe litoralul bulgaresc care apartine unei singure societati, etc. Deci asa cum spuneam intr-un comentariu anterior, vina este a sistemului, deci nu putem acum decat sa asteptam CUMINTI sa expire cei 10 ani pentru care s-au semnat contractele de locatie in gestiune pentru hotelurile, restaurantele etc. de pe litoralul romanesc.

Una dintre interventiile “grele” a fost cea a ministrului de resort care pe langa alte cateva directii de administrare avea si turismul si care a exprimat, pe de-a intregul, masura confuziei din mintea domniei sale.

Legat de imprejurarile in care s-a facut “privatizarea” litoralului romanesc, nu as dori sa comentez, dar probabil ca sub ideea pe cat de “nobila” pe atat de prosteasca de a nu ne “vinde” tara, s-a ascuns oaresce incompetenta si probabil multa coruptie. Dar asta este treaba institutiilor statului, abilitate sa faca investigatii in acest sens.. desi pana acum eu personal nu am vazut vreun demnitar care sa “dea seama” pentru ceea ce a facut in timpul functiilor pe care le-a exercitat.

Pe de alta parte insa, as dori sa comentez tipul de management de care acest sector cu potential, beneficiaza. Avem o tara frumoasa cu nenumarate locuri care pot atrage turisti, ne lipsesc, insa, managerii care sa stie ce este acela un plan de dezvoltare strategica pe un termen mediu sau lung si mai ales ne lipsesc cei care sa implementeze acest plan.

Cu alte cuvinte, cel putin din ceea ce am vazut eu, avem niste persoane cu functii de presedinte, director, ministru etc. care se lamenteaza la infinit de o situatie nefavorabila (privatizarea gresita a litoralului etc.) si se afla intr-un blocaj mental desavarsit. Pe de alta parte tot aceleasi personaje se “ataca” pentru faptul ca vecinii nostri bulgarii sunt preferati de catre turisti, in timp ce munca lor, a mai marilor acestui domeniu, nu se evidentiaza, destul, nici macar in cadrul emisiunilor televizate.

Dupa cum am mai spus (sau nu ) in situatii de criza este nevoie de manageri de criza, neinregimentati politic daca se poate si deasemenea proveniti din domeniul privat. Adica de oameni care sunt pregatiti mental sa aduca profit si si-au format deja, o gandire strategica, fata de oameni care lucrand toata viata lor ”la stat”, nu stiu si din pacate, nu pot/vor sa actioneze utilizand eficient de resursele pe care le au (know-how, timp, bani etc.)

 

“Vina este a SISTEMULUI”….. deci a cui e vina?

Urmaream deunazi, pe un post cunoscut de televiziune, la o ora de mare audienta,  un “talkshow” despre invatamant.. Atat invitatii cat si moderatorul isi expuneau opiniile, dealtfel foarte pertinente, in legatura cu situatia invatamantului si cu ceea ce ar trebui sa se faca pentru ca acesta sa ”produca” indivizi pregatiti pentru nevoile economiei si deasemenea adaptabili la conditiile de trai din Romania….

Invitatii, nefiind persoane politice sau angajati ai administratiei acestui domeniu, evident ca nu cautau, neaparat, o solutie ci mai mult sumarizau cauzele pentru care invatamantul  a ajuns unde este astazi, analizand comparativ situatia invatamantului din vremea parintilor care au astazi copii de varsta scolara si situatia actuala.

Emisiunea era cu atat mai interesanta cu cat erau de fata elevi din liceele bucurestene, parinti, educatori etc. poate nu intr-o structura optima, care sa asigure si reprezentativitatea esantionului invitatilor din studio la scara intregii populatii dar oricum initiativa privind genul de emisiune, problematica abordata, nivelul de interes suscitat, merita remarcate….

Ceea ce mi-a atras atentia si este parte a titlului de mai sus, a fost o expresie a unuia dintre invitati, care dorind sa fie politicos si sa nu arunce culpa asupra cuiva anume a spus ceva de genul “.. vina nu este a oamenilor, vina este a sistemului..”

Dintr-o data reprezentarea mea in ceea ce priveste sistemul de invatamant, a fost a unui personaj colectiv, negativ, care inglobeaza depotriva incompetenta sau nepasarea guvernantilor, lipsa de creativitate, interes, implicare si uneori de profesionalism a celor care lucreaza in domeniu, implicarea defectuoasa a parintilor si sprijinul insuficient acordat de catre acestia copiilor lor, infrastructura inadecvata procesului de invatamant etc.

De 19 ani incoace traim o stare de culpa mai mult sau mai putin generalizata dar fara sa existe vinovati.

Cu o crasa lipsa de responsabilitate sau cu  maxima incapacitate de asumare a acesteia, ne ascundem greselile (desi a gresi e omeneste pana la urma) in spatele unor exprimari impersonale (de genul “S-a produs urmatorul prejudiciu….”) sau generalizatoare sau prin plasarea culpei asupra unui personaj colectiv in care adevaratul vinovat isi pierde identitatea.

Oricare dintre metodele de mai sus si nu le-am epuizat, nicidecum, pe toate, sunt utilizate constient sau nu in scopuri, vadit, manipulative.. atunci cand intentionam sa abatem atentia de la ceea ce este cu adevarat important, de la adevaratii vinovati sau de la adevarata problema.

Si necunoscand adevarata problema nu stim ce sa rezolvam sau rezolvam o falsa problema perpetuand cauzele care au condus la o anumita situatie neplacuta. Din pacate desi mecanismul este clasic, nimic nu ne impiedica sa facem, mereu, aceeasi greseala.

In ceea ce priveste invatamantul romanesc si nu numai, se poate vorbi aici de intreg sectorul de stat, el trebuie reformat pe de-a intregul.

Reforma ca proces, nu inseamna DELOC reducerea locurilor de munca, somaj etc. ci aceasta contatie dezastruoasa i-a fost in mod voit asociata pentru a masca  incompetenta guvernelor care s-au perindat pana acum la conducerea tarii. Dar inseamna cu siguranta  o adaptare a aparatului de stat si asa supradimensionat,  la nevoile de administrare ale acestei tari.

De exemplu restructurarea invatamantului pe criterii de performanta ar insemna, pentru ca toata lumea se plange de salarii mici,  corelarea prestatiei omului de la catedra, cu venitul obtinut.

De fapt PERFORMANTA este cuvantul de ordine in cazul oricarui proces de reforma, iar cel putin in Romania, acest cuvant sperie, pentru ca performanta inseamna activitate depusa “la lumina” de catre persoane individuale cu identitate clara, pe o perioada clar definita si ale carei efecte sunt masurate si evaluate…… iar in acest caz vina nu mai poate fi a SISTEMULUI.

 

 

Când “A AVEA” îl domină pe ” A FI”….(1)

… haina il face totdeauna pe om, contul din banca tine loc de “cei 7 ani de acasa”, banul devine scopul principal al existentei noastre si nu un mijloc pentru a ne trai frumos viata, totul are pret inclusiv constiinta, traim ca sa castigam.. daca se poate cat mai mult si cat mai repede, indiferent de sacrificii si de consecinte; respectul semenilor este proportional cu valoarea bunurilor detinute, automat devenim un “model” demn de urmat, viata noastra indiferent cat de obisnuita ar fi, devine un subiect intens mediatizat, iar noi un exemplu pentru cei multi. Aproape ca nu mai conteaza modul in care ne exprimam sau daca atunci cand vorbim, mai si gandim.

Din capul locului, precizez ca, pentru a nu cadea in pacatul generalizarii, cele afirmate in acest material, NU SE REFERA, la cei care isi castiga existenta punindu-si in slujba semenilor talentul, educatia, efortul, creând valori materiale si/sau spirituale, din pasiune pentru ceea ce fac si pentru cei pentru care fac.

Ei sunt aceia care se lasa foarte greu difuzati pe canalele media. Discretia lor autentica izvoraste din convingerea ca nu au sau nu au facut nimic special, care sa merite atentia publicului. Ei sunt acele modele de care avem nevoie, dar care din pacate nu fac “rating”. Ei sunt, deasemenea, acele autoritati morale, capabile sa produca transformari benefice la nivelul opiniei publice, dar care dintr-un motiv sau altul, nu au avut ocazia sau dorinta de a se face cunoscute.

Nu despre EI voi vorbi, in continuare, ci despre…

Aceia pentru care ecuatia BANI = PUTERE este totdeauna adevarata, indiferent de modul in care au castigat acei bani, de compromisurile pe care le-au facut, de consecintele faptelor lor. Pentru acestia puterea este un drog si ca orice drog creaza dependenta. De aceea, aflandu-se in stare de “sevraj”, cauta sa-si apropie puterea, utilizand resursa care, pentru ei, se afla cel mai la indemana si anume banii. Acest tip de indivizi tinde sa corupa oricand, oriunde, oricum si aproape pe oricine. Ei isi circumscriu actiunile singurului lor scop, acela de a-si apropia si a-si exercita puterea .. de fapt de  A DOMINA. Nu ne vom opri deocamdata asupra cauzelor, uneori patologice, care genereaza astfel de inclinatii catre dominare.

De cealalta parte ii avem pe cei pentru care PUTEREA=BANI, reprezinta o relatie cauzala de mare forta, totdeauna functionala si careia isi dedica intreaga energie pentru a o crea si exploata. Aici se incadreaza aceia cu o mare predispozitie catre a face compromisuri de dragul puterii prin asociere cu cei care le-ar putea facilita accesul catre obtinerea unor pozitii privilegiate, uneori prin minciuna si inselaciune etc. urmarind un interes exclusiv individual, cel mult de grup (ex. functionari publici care intr-un fel sau altul au facut afaceri cu statul sau au facilitat incheierea de contracte in dauna statului etc.)

Apropiatele alegeri ne vor prilejui din nou, prin intermediul mass media, contactul cu oferta electorala a diferitelor partide sau candidati. Din nou vom fi mintiti frumos. Ni se vor prezenta programe, care mai de care mai ambitioase si mai convingatoare conform carora bunastarea depinde de cum vom vota….

Ce nu stiu oamenii politici (sau nu vor sa stie ca ar presupune munca si pricepere ) este ca a “o duce mai bine” este o chestiune de prioritati stabilite si asumate de cei care ne conduc, de planificare, dedicare, munca asidua in slujba cetateanului si nicidecum un slogan cu care sa-l amagesti constant.

Gandind prin prisma lui “A AVEA” si concepand un program politic in acest sens, este din start o mare gogoasa electorala. Vorbim despre “a trai bine” dar nu stim sa definim ceea ce inseamna acest lucru pentru cetatean. “A TRAI BINE” este un concept care ar trebui sa prinda viata si sa fie implementat in realitate. Cumparand “electoratul” cu mici si bere, carnati, pensii marite in avans, este o imensa pacaleala si o exploatare de neiertat a celor care se confrunta cu lipsuri materiale, uneori greu de imaginat.

Politicul creaza din ce in ce mai mult, daca lucrurile au stat vreodata altfel, o alta fateta a realitatii, cu totul iluzorie, in care manipularea se numeste diplomatie, saracia este considerata trai decent, lipsa de onestitate si vorbele goale sunt principalele ingrediente ale discursului politic si toate acestea subsumate lui “A AVEA”

Romanul care a dovedit ca se poate ..

Costel Busuioc este romanul care i-a facut poate pe unii sa afle in premiera ca Romania este o tara printre multele tari ale lumii, ca are capitala la Bucuresti si nicidecum la Budapesta, dar mai ales ca romanii sunt un popor care, inca, mai are capacitatea de a naste valori.

De ce aceste valori nu apar atunci cand INCA locuiesc in Romania si ele, asemenea semintelor, incoltesc si se dezvolta in alte zone/tari cu “clima” mai “altfel”, este un alt SUBIECT care va fi abordat, ulterior in aceeasi sectiune….

Revenind la Costel Busuioc, nu am putut sa nu remarc cat de reconfortanta pentru mine, a fost emotia generata de acest amestec de seriozitate, modestie, sinceritate, blandete, curtoazie, camaraderie, deschidere catre o viata complet noua si discernamant, capacitate de autoevaluare, maturitate, neobisnuit pentru o persoana care a cunoscut succesul si cu atat MAI NEOBISNUIT cu cat in Romania, vedem pe canalele de  televiziune, din ce in ce mai des, persoane care au de oferit din ce in ce mai putin.

Am remarcat reactiile juriului spaniol fata de atitudinea concurentului roman pe parcursul intregului concurs, am vazut ceea ce inseamna atitudinea responsabila fata de familie si locul natal chiar atunci cand succesul i-a schimbat fundamental viata.

Am fost de-a dreptul fascinat sa descopar un roman care a fermecat auditoriul DOAR prin CARACTERUL si TALENTUL sau. Nu vanitate, nu educatie sofisticata in domeniul muzical, doar multa dragoste pentru muzica si o atitudine de-a dreptul smerita fata de cei care s-au napustit asupra sa pentru a-l face subiectul emisiunilor lor de stiri.

 De mult timp urmaresc emisiunile posturilor de televiziune, incercand sa identific cate ceva din bogatia sufleteasca a diverselor persoane care se perinda “pe sticla”, virtuti sufletesti pe care eu insumi mi-as dori sa le am sau sa mi le dezvolt sau atitudini si comportamente bazate pe virtuti demne de analizat si cultivat.

Este vorba despre acele modele pe care (trebuie sa) le cautam neincetat pe parcursul evolutiei noastre…. 

Din pacate pentru mine si cred ca nu sunt singurul, ceea ce mass media ne ofera se pot numi mecanisme si metode de prabusire a fiintei noastre individuale si colective, retete sigure de pustiire a sufletelor si a mintilor noastre… Rezultatul confuzie totala intre a fi o persoana “de caracter” si o “persoana educata”, intre a fi o “persoana educata” si a avea educatie, intre a avea educatie si a fi absolvit o forma de invatamant, intre a fi un om valoros si a fi un om bogat.

Astfel vedem oameni ce isi afiseaza bunastarea si cam.. atat, forme fara fond, golite de emotii si sentimente, exprimari laconice, subiecte sarace, priviri fixe, taioase, agresive sau inexpresive in cel mai bun caz.

 In acest context destul de sumbru sub aspectul ofertei de emotii si sentimente benefice, inaltatoare, necesare imbogatirii tezaurului sufletesc al fiecaruia dintre noi, vine COSTEL.

Reporterii posturilor de televiziune din tara si-au manifestat din plin stangacia in ceea ce priveste selectionarea subiectelor de abordat in discutia cu Costel. Ce puteau ei sa-l intrebe pe Costel Busuioc, un om cu o educatie modesta, insa cu un SUFLET extrem de BOGAT, a carui SMERENIE (virtute extrem de rara in general si aproape inexistenta in randul mass media) i-a pus de fiecare data in dificultate?

 Dorinta de a cauta senzationalul cu orice pret, ii facea de fiecare data pe acesti reporteri sau invitati ai diferitelor posturi de televiziune, sa puna intrebari banale sau de-a dreptul stupide, insa tocmai acest demers al lor a facut sa se lase descoperita o mica parte din sufletul acestui om care a adus Romaniei beneficii de imagine (la fel ca si altii de-a lungul istoriei noastre, in domenii diverse) cu mult mai mari decat poate, toate institutiile statului, la un loc, cu atributii clare si platite din greu, pentru aceasta.

(Dealtfel, oportunismul exponentilor clasei politice nu a intarziat sa se manifeste dupa ce romanul a fost declarat castigator. “Dupa razboi multi viteji se arata” sau “La placinte inainte” se verifica din plin in acest caz si din pacate constituie un “modus vivendi” al multor reprezentanti din structurile politice si economice, institutii de stat si chiar private care nu vor, nu pot sau nu stiu sa-si desfasoare activitatea cu profesionalism.)

Explorarea sufletului omenesc cere oarecare pregatire si experienta, dar pentru reporterii in cauza nu acesta era scopul si oricum un astfel de subiect nu ar fi adus “audienta” asa ca s-au rezumat la a afla “ce face Costel Busuioc cu banii castigati?”, “daca se va intoarce in Romania?”, “daca isi va lasa sotia?” etc., subiecte la mare “moda” dealtfel.

Si au aflat ca:

- Costel Busuioc si-ar dori o casa pentru ca la batrana la care locuieste familia sa nu au nici baie, moment de mare onestitate, sinceritate si smerenie (cati dintre noi am recunoaste deschis ca nu avem ceea ce aproape toata lumea are?)

- nu-si va lasa familia – responsabilitate, dragoste, stabilitate si mai mult a afirmat ca nu vrea sa o lase pe batrana la care familia sa locuia in gazda, acum la bine, pentru ca si ea (batrana) i-a ajutat cand le-a fost greu… dovedind un simt al onoarei iesit din comun

- nu se poate intoarce in Romania acum cand se afla sub contract cu Sony…. intrebare total stupida.. de parca Romania a lucrat asiduu ca el, Costel sa ajunga acolo

 In concluzie,

- trebuie sa subliniem faptul ca intr-un climat de invidie, cu o abundenta fara precedent a subiectelor ce conduc la instabilitate emotionala (familii care se destrama din cauza banilor si a succesului, dispute de tot felul, vanitate, minciuna, ura, agresivitate etc.) existenta pe posturile de televiziune, cu institutii ale statului incapabile sa creeze si sa conduca programe menite sa descopere talente care sa aduca beneficii Romaniei si romanilor de pe toate meridianele, cazul COSTEL are probabilitate ZERO sa apara  si in spatiul carpato-danubiano-pontic, deocamdata

- sprijinul de care s-a bucurat Costel a provenit de la romani de pe toate meridianele globului, ceea ce arata ca putem fi uniti pe fondul cresterii stimei de sine a noastra ca natiune..

- analizand felul diferit in care este abordat subiectul “calitatile si virtutile sufletesti” si cat de usor sunt recunoscute acestea la invitatii diverselor televiziuni din strainatate si Romania, poate ar fi util ca si televiziunile din tara sa incerce sa identifice ele insele alti Costel, asta asa ca exercitiu… si sa renunte la numeroasele programe de indobitocire a romanilor.

In peisajul media din Romania putem sa gasim ce-i drept si emisiuni, moderatori si invitati care arata si o alta fateta a romanilor, dar sunt putine si difuzate la ore de MINIMA audienta. Avand in vedere impactul televiziunii ca formator de opinie este necesara o mai mare responsabilitate in ceea ce priveste alegerea subiectelor difuzate pe post.