“Noi muncim, nu gandim”…

Duminica dupa amiaza, urmarind “concursul” televizat dintre litoralul romanesc si cel bulgaresc, organizat de catre unul dintre binecunoscutele canale de stiri, am remarcat, nu fara oarecare indignare, recunosc, registrul in care se comenta rezultatul final, net defavorabil noua romanilor si asta pe buna dreptate.

Erau invitati atat reprezentanti ai institutiilor statului care se ocupa (sau ar trebui sa se ocupe mai serios) de turism cat si alti invitati, persoane publice, chemati sa comenteze rezultatul votului telespectatorilor.

Ca situatia pentru litoralul romanesc este jalnica, nu trebuia aratat la televizor ci se vedea cu ochiul liber, o data din cifrele statistice care arata comparativ cat au incasat bulgarii pentru servicii turistice in 2007 si cat am incasat noi si a doua oara prin constatarea personala a tuturor romanilor care au avut rabdarea de a testa pe propriile buzunare, serviciile “lipsa de consideratie all inclusive” oferite pe litoralul romanesc.

In paranteza fie spus, in al doilea caz ma incadrez si eu insumi, asteptand intr-unul din restaurantele din Neptun, timp de 30 de minute, sa fiu bagat in seama… Ati putea crede ca era extrem de aglomerat sau ca as fi fost foarte grabit si deci nerezonabil in aprecierea perioadei cat a trebuit sa astept. Nicidecum, restaurantul era aproape gol (dupa aceea am inteles de ce, sic!) iar chelnerii  oricum foarte multi, se deplasau aiurea prin restaurant trecand de nenumarate ori si pe langa mine… Cand incercam sa-i abordez imi spuneau ca o sa vina “imediat”

Lucrurile fiind evidente in ceea ce priveste situatia dezastruoasa a turismului romanesc legat de litoral, am fost neplacut impresionat de o doamna, presedinta nu stiu carei asociatii, comitet, comisie etc. legat de litoral care transmitandu-si frustrarea prin toti porii (vezi limbaj, ton, gestica) incerca sa arate ca lucrurile nu stau chiar asa, ca si bulgarii au problemele lor si ca nu s-au punctat aspectele pozitive legate de litoralul romanesc, ca emisiunea face antireclama etc.

Un alt domn, tot unul dintre “capii” turismului incerca sa arate ca vina este a ministrilor precedenti care au facut privatizarea faramitand foarte tare fondul turistic care este foarte greu de administrat si d’aia nu pot fi livrate servicii de calitate, comparativ cu statiunea Albena de pe litoralul bulgaresc care apartine unei singure societati, etc. Deci asa cum spuneam intr-un comentariu anterior, vina este a sistemului, deci nu putem acum decat sa asteptam CUMINTI sa expire cei 10 ani pentru care s-au semnat contractele de locatie in gestiune pentru hotelurile, restaurantele etc. de pe litoralul romanesc.

Una dintre interventiile “grele” a fost cea a ministrului de resort care pe langa alte cateva directii de administrare avea si turismul si care a exprimat, pe de-a intregul, masura confuziei din mintea domniei sale.

Legat de imprejurarile in care s-a facut “privatizarea” litoralului romanesc, nu as dori sa comentez, dar probabil ca sub ideea pe cat de “nobila” pe atat de prosteasca de a nu ne “vinde” tara, s-a ascuns oaresce incompetenta si probabil multa coruptie. Dar asta este treaba institutiilor statului, abilitate sa faca investigatii in acest sens.. desi pana acum eu personal nu am vazut vreun demnitar care sa “dea seama” pentru ceea ce a facut in timpul functiilor pe care le-a exercitat.

Pe de alta parte insa, as dori sa comentez tipul de management de care acest sector cu potential, beneficiaza. Avem o tara frumoasa cu nenumarate locuri care pot atrage turisti, ne lipsesc, insa, managerii care sa stie ce este acela un plan de dezvoltare strategica pe un termen mediu sau lung si mai ales ne lipsesc cei care sa implementeze acest plan.

Cu alte cuvinte, cel putin din ceea ce am vazut eu, avem niste persoane cu functii de presedinte, director, ministru etc. care se lamenteaza la infinit de o situatie nefavorabila (privatizarea gresita a litoralului etc.) si se afla intr-un blocaj mental desavarsit. Pe de alta parte tot aceleasi personaje se “ataca” pentru faptul ca vecinii nostri bulgarii sunt preferati de catre turisti, in timp ce munca lor, a mai marilor acestui domeniu, nu se evidentiaza, destul, nici macar in cadrul emisiunilor televizate.

Dupa cum am mai spus (sau nu :)) in situatii de criza este nevoie de manageri de criza, neinregimentati politic daca se poate si deasemenea proveniti din domeniul privat. Adica de oameni care sunt pregatiti mental sa aduca profit si si-au format deja, o gandire strategica, fata de oameni care lucrand toata viata lor ”la stat”, nu stiu si din pacate, nu pot/vor sa actioneze utilizand eficient de resursele pe care le au (know-how, timp, bani etc.)

 

“Vina este a SISTEMULUI”….. deci a cui e vina?

Urmaream deunazi, pe un post cunoscut de televiziune, la o ora de mare audienta,  un “talkshow” despre invatamant.. Atat invitatii cat si moderatorul isi expuneau opiniile, dealtfel foarte pertinente, in legatura cu situatia invatamantului si cu ceea ce ar trebui sa se faca pentru ca acesta sa ”produca” indivizi pregatiti pentru nevoile economiei si deasemenea adaptabili la conditiile de trai din Romania….

Invitatii, nefiind persoane politice sau angajati ai administratiei acestui domeniu, evident ca nu cautau, neaparat, o solutie ci mai mult sumarizau cauzele pentru care invatamantul  a ajuns unde este astazi, analizand comparativ situatia invatamantului din vremea parintilor care au astazi copii de varsta scolara si situatia actuala.

Emisiunea era cu atat mai interesanta cu cat erau de fata elevi din liceele bucurestene, parinti, educatori etc. poate nu intr-o structura optima, care sa asigure si reprezentativitatea esantionului invitatilor din studio la scara intregii populatii dar oricum initiativa privind genul de emisiune, problematica abordata, nivelul de interes suscitat, merita remarcate….

Ceea ce mi-a atras atentia si este parte a titlului de mai sus, a fost o expresie a unuia dintre invitati, care dorind sa fie politicos si sa nu arunce culpa asupra cuiva anume a spus ceva de genul “.. vina nu este a oamenilor, vina este a sistemului..”

Dintr-o data reprezentarea mea in ceea ce priveste sistemul de invatamant, a fost a unui personaj colectiv, negativ, care inglobeaza depotriva incompetenta sau nepasarea guvernantilor, lipsa de creativitate, interes, implicare si uneori de profesionalism a celor care lucreaza in domeniu, implicarea defectuoasa a parintilor si sprijinul insuficient acordat de catre acestia copiilor lor, infrastructura inadecvata procesului de invatamant etc.

De 19 ani incoace traim o stare de culpa mai mult sau mai putin generalizata dar fara sa existe vinovati.

Cu o crasa lipsa de responsabilitate sau cu  maxima incapacitate de asumare a acesteia, ne ascundem greselile (desi a gresi e omeneste pana la urma) in spatele unor exprimari impersonale (de genul “S-a produs urmatorul prejudiciu….”) sau generalizatoare sau prin plasarea culpei asupra unui personaj colectiv in care adevaratul vinovat isi pierde identitatea.

Oricare dintre metodele de mai sus si nu le-am epuizat, nicidecum, pe toate, sunt utilizate constient sau nu in scopuri, vadit, manipulative.. atunci cand intentionam sa abatem atentia de la ceea ce este cu adevarat important, de la adevaratii vinovati sau de la adevarata problema.

Si necunoscand adevarata problema nu stim ce sa rezolvam sau rezolvam o falsa problema perpetuand cauzele care au condus la o anumita situatie neplacuta. Din pacate desi mecanismul este clasic, nimic nu ne impiedica sa facem, mereu, aceeasi greseala.

In ceea ce priveste invatamantul romanesc si nu numai, se poate vorbi aici de intreg sectorul de stat, el trebuie reformat pe de-a intregul.

Reforma ca proces, nu inseamna DELOC reducerea locurilor de munca, somaj etc. ci aceasta contatie dezastruoasa i-a fost in mod voit asociata pentru a masca  incompetenta guvernelor care s-au perindat pana acum la conducerea tarii. Dar inseamna cu siguranta  o adaptare a aparatului de stat si asa supradimensionat,  la nevoile de administrare ale acestei tari.

De exemplu restructurarea invatamantului pe criterii de performanta ar insemna, pentru ca toata lumea se plange de salarii mici,  corelarea prestatiei omului de la catedra, cu venitul obtinut.

De fapt PERFORMANTA este cuvantul de ordine in cazul oricarui proces de reforma, iar cel putin in Romania, acest cuvant sperie, pentru ca performanta inseamna activitate depusa “la lumina” de catre persoane individuale cu identitate clara, pe o perioada clar definita si ale carei efecte sunt masurate si evaluate…… iar in acest caz vina nu mai poate fi a SISTEMULUI.

 

 

Romanul care a dovedit ca se poate ..

Costel Busuioc este romanul care i-a facut poate pe unii sa afle in premiera ca Romania este o tara printre multele tari ale lumii, ca are capitala la Bucuresti si nicidecum la Budapesta, dar mai ales ca romanii sunt un popor care, inca, mai are capacitatea de a naste valori.

De ce aceste valori nu apar atunci cand INCA locuiesc in Romania si ele, asemenea semintelor, incoltesc si se dezvolta in alte zone/tari cu “clima” mai “altfel”, este un alt SUBIECT care va fi abordat, ulterior in aceeasi sectiune….

Revenind la Costel Busuioc, nu am putut sa nu remarc cat de reconfortanta pentru mine, a fost emotia generata de acest amestec de seriozitate, modestie, sinceritate, blandete, curtoazie, camaraderie, deschidere catre o viata complet noua si discernamant, capacitate de autoevaluare, maturitate, neobisnuit pentru o persoana care a cunoscut succesul si cu atat MAI NEOBISNUIT cu cat in Romania, vedem pe canalele de  televiziune, din ce in ce mai des, persoane care au de oferit din ce in ce mai putin.

Am remarcat reactiile juriului spaniol fata de atitudinea concurentului roman pe parcursul intregului concurs, am vazut ceea ce inseamna atitudinea responsabila fata de familie si locul natal chiar atunci cand succesul i-a schimbat fundamental viata.

Am fost de-a dreptul fascinat sa descopar un roman care a fermecat auditoriul DOAR prin CARACTERUL si TALENTUL sau. Nu vanitate, nu educatie sofisticata in domeniul muzical, doar multa dragoste pentru muzica si o atitudine de-a dreptul smerita fata de cei care s-au napustit asupra sa pentru a-l face subiectul emisiunilor lor de stiri.

 De mult timp urmaresc emisiunile posturilor de televiziune, incercand sa identific cate ceva din bogatia sufleteasca a diverselor persoane care se perinda “pe sticla”, virtuti sufletesti pe care eu insumi mi-as dori sa le am sau sa mi le dezvolt sau atitudini si comportamente bazate pe virtuti demne de analizat si cultivat.

Este vorba despre acele modele pe care (trebuie sa) le cautam neincetat pe parcursul evolutiei noastre…. 

Din pacate pentru mine si cred ca nu sunt singurul, ceea ce mass media ne ofera se pot numi mecanisme si metode de prabusire a fiintei noastre individuale si colective, retete sigure de pustiire a sufletelor si a mintilor noastre… Rezultatul confuzie totala intre a fi o persoana “de caracter” si o “persoana educata”, intre a fi o “persoana educata” si a avea educatie, intre a avea educatie si a fi absolvit o forma de invatamant, intre a fi un om valoros si a fi un om bogat.

Astfel vedem oameni ce isi afiseaza bunastarea si cam.. atat, forme fara fond, golite de emotii si sentimente, exprimari laconice, subiecte sarace, priviri fixe, taioase, agresive sau inexpresive in cel mai bun caz.

 In acest context destul de sumbru sub aspectul ofertei de emotii si sentimente benefice, inaltatoare, necesare imbogatirii tezaurului sufletesc al fiecaruia dintre noi, vine COSTEL.

Reporterii posturilor de televiziune din tara si-au manifestat din plin stangacia in ceea ce priveste selectionarea subiectelor de abordat in discutia cu Costel. Ce puteau ei sa-l intrebe pe Costel Busuioc, un om cu o educatie modesta, insa cu un SUFLET extrem de BOGAT, a carui SMERENIE (virtute extrem de rara in general si aproape inexistenta in randul mass media) i-a pus de fiecare data in dificultate?

 Dorinta de a cauta senzationalul cu orice pret, ii facea de fiecare data pe acesti reporteri sau invitati ai diferitelor posturi de televiziune, sa puna intrebari banale sau de-a dreptul stupide, insa tocmai acest demers al lor a facut sa se lase descoperita o mica parte din sufletul acestui om care a adus Romaniei beneficii de imagine (la fel ca si altii de-a lungul istoriei noastre, in domenii diverse) cu mult mai mari decat poate, toate institutiile statului, la un loc, cu atributii clare si platite din greu, pentru aceasta.

(Dealtfel, oportunismul exponentilor clasei politice nu a intarziat sa se manifeste dupa ce romanul a fost declarat castigator. “Dupa razboi multi viteji se arata” sau “La placinte inainte” se verifica din plin in acest caz si din pacate constituie un “modus vivendi” al multor reprezentanti din structurile politice si economice, institutii de stat si chiar private care nu vor, nu pot sau nu stiu sa-si desfasoare activitatea cu profesionalism.)

Explorarea sufletului omenesc cere oarecare pregatire si experienta, dar pentru reporterii in cauza nu acesta era scopul si oricum un astfel de subiect nu ar fi adus “audienta” asa ca s-au rezumat la a afla “ce face Costel Busuioc cu banii castigati?”, “daca se va intoarce in Romania?”, “daca isi va lasa sotia?” etc., subiecte la mare “moda” dealtfel.

Si au aflat ca:

- Costel Busuioc si-ar dori o casa pentru ca la batrana la care locuieste familia sa nu au nici baie, moment de mare onestitate, sinceritate si smerenie (cati dintre noi am recunoaste deschis ca nu avem ceea ce aproape toata lumea are?)

- nu-si va lasa familia - responsabilitate, dragoste, stabilitate si mai mult a afirmat ca nu vrea sa o lase pe batrana la care familia sa locuia in gazda, acum la bine, pentru ca si ea (batrana) i-a ajutat cand le-a fost greu… dovedind un simt al onoarei iesit din comun

- nu se poate intoarce in Romania acum cand se afla sub contract cu Sony…. intrebare total stupida.. de parca Romania a lucrat asiduu ca el, Costel sa ajunga acolo

 In concluzie,

- trebuie sa subliniem faptul ca intr-un climat de invidie, cu o abundenta fara precedent a subiectelor ce conduc la instabilitate emotionala (familii care se destrama din cauza banilor si a succesului, dispute de tot felul, vanitate, minciuna, ura, agresivitate etc.) existenta pe posturile de televiziune, cu institutii ale statului incapabile sa creeze si sa conduca programe menite sa descopere talente care sa aduca beneficii Romaniei si romanilor de pe toate meridianele, cazul COSTEL are probabilitate ZERO sa apara  si in spatiul carpato-danubiano-pontic, deocamdata

- sprijinul de care s-a bucurat Costel a provenit de la romani de pe toate meridianele globului, ceea ce arata ca putem fi uniti pe fondul cresterii stimei de sine a noastra ca natiune..

- analizand felul diferit in care este abordat subiectul “calitatile si virtutile sufletesti” si cat de usor sunt recunoscute acestea la invitatii diverselor televiziuni din strainatate si Romania, poate ar fi util ca si televiziunile din tara sa incerce sa identifice ele insele alti Costel, asta asa ca exercitiu… si sa renunte la numeroasele programe de indobitocire a romanilor.

In peisajul media din Romania putem sa gasim ce-i drept si emisiuni, moderatori si invitati care arata si o alta fateta a romanilor, dar sunt putine si difuzate la ore de MINIMA audienta. Avand in vedere impactul televiziunii ca formator de opinie este necesara o mai mare responsabilitate in ceea ce priveste alegerea subiectelor difuzate pe post.

Stima de sine a unei natiuni…

Nu a trecut foarte mult timp de cand presa romana si internationala descria pe larg si nejustificat de detaliat, cazuri in care, conationali de-ai nostri, au fost implicati in infractiuni diverse ca nivel de gravitate si impact la nivelul comunitatilor locale in care s-au produs.

Reactiile vehemente, justificate sau nu, au condus pe alocuri, la manifestari xenofobe soldate chiar cu victime din cadrul comunitatilor romanesti locale, aflate la munca, cinstit, in diverse locuri ale lumii.

Dar ceea ce mi s-a parut nedrept atunci, a fost culpa comuna care plana asupra noastra ca popor. Prin generalizare, romanii devenisera cu totii, infractori si “trebuiau” tratati ca atare… Pentru unii dintre romanii din strainatate a-si arata identitatea era chiar periculos amenintati fiind de extremismele de tot felul.

Pentru unii dintre cei de acasa, probabil (sper eu cat mai putini), “a fi roman” a generat un proces de reconsiderare si revalidare a sistemului personal de valori. Ei nu se mai simteau confortabil in “pielea” lor.

Pentru fiecare dintre noi, “a fi roman” are o reprezentare diferita. Ni se reprezinta in spatiul nostru psihic, mintea si sufletul nostru, in alt fel.

Acest concept/idee rezoneaza cu anumite lucruri, sentimente, emotii, fapte, locuri, oameni, intamplari etc.

Pentru tine ce inseamna “a fi roman”?