“Vina este a SISTEMULUI”….. deci a cui e vina?

Urmaream deunazi, pe un post cunoscut de televiziune, la o ora de mare audienta,  un “talkshow” despre invatamant.. Atat invitatii cat si moderatorul isi expuneau opiniile, dealtfel foarte pertinente, in legatura cu situatia invatamantului si cu ceea ce ar trebui sa se faca pentru ca acesta sa ”produca” indivizi pregatiti pentru nevoile economiei si deasemenea adaptabili la conditiile de trai din Romania….

Invitatii, nefiind persoane politice sau angajati ai administratiei acestui domeniu, evident ca nu cautau, neaparat, o solutie ci mai mult sumarizau cauzele pentru care invatamantul  a ajuns unde este astazi, analizand comparativ situatia invatamantului din vremea parintilor care au astazi copii de varsta scolara si situatia actuala.

Emisiunea era cu atat mai interesanta cu cat erau de fata elevi din liceele bucurestene, parinti, educatori etc. poate nu intr-o structura optima, care sa asigure si reprezentativitatea esantionului invitatilor din studio la scara intregii populatii dar oricum initiativa privind genul de emisiune, problematica abordata, nivelul de interes suscitat, merita remarcate….

Ceea ce mi-a atras atentia si este parte a titlului de mai sus, a fost o expresie a unuia dintre invitati, care dorind sa fie politicos si sa nu arunce culpa asupra cuiva anume a spus ceva de genul “.. vina nu este a oamenilor, vina este a sistemului..”

Dintr-o data reprezentarea mea in ceea ce priveste sistemul de invatamant, a fost a unui personaj colectiv, negativ, care inglobeaza depotriva incompetenta sau nepasarea guvernantilor, lipsa de creativitate, interes, implicare si uneori de profesionalism a celor care lucreaza in domeniu, implicarea defectuoasa a parintilor si sprijinul insuficient acordat de catre acestia copiilor lor, infrastructura inadecvata procesului de invatamant etc.

De 19 ani incoace traim o stare de culpa mai mult sau mai putin generalizata dar fara sa existe vinovati.

Cu o crasa lipsa de responsabilitate sau cu  maxima incapacitate de asumare a acesteia, ne ascundem greselile (desi a gresi e omeneste pana la urma) in spatele unor exprimari impersonale (de genul “S-a produs urmatorul prejudiciu….”) sau generalizatoare sau prin plasarea culpei asupra unui personaj colectiv in care adevaratul vinovat isi pierde identitatea.

Oricare dintre metodele de mai sus si nu le-am epuizat, nicidecum, pe toate, sunt utilizate constient sau nu in scopuri, vadit, manipulative.. atunci cand intentionam sa abatem atentia de la ceea ce este cu adevarat important, de la adevaratii vinovati sau de la adevarata problema.

Si necunoscand adevarata problema nu stim ce sa rezolvam sau rezolvam o falsa problema perpetuand cauzele care au condus la o anumita situatie neplacuta. Din pacate desi mecanismul este clasic, nimic nu ne impiedica sa facem, mereu, aceeasi greseala.

In ceea ce priveste invatamantul romanesc si nu numai, se poate vorbi aici de intreg sectorul de stat, el trebuie reformat pe de-a intregul.

Reforma ca proces, nu inseamna DELOC reducerea locurilor de munca, somaj etc. ci aceasta contatie dezastruoasa i-a fost in mod voit asociata pentru a masca  incompetenta guvernelor care s-au perindat pana acum la conducerea tarii. Dar inseamna cu siguranta  o adaptare a aparatului de stat si asa supradimensionat,  la nevoile de administrare ale acestei tari.

De exemplu restructurarea invatamantului pe criterii de performanta ar insemna, pentru ca toata lumea se plange de salarii mici,  corelarea prestatiei omului de la catedra, cu venitul obtinut.

De fapt PERFORMANTA este cuvantul de ordine in cazul oricarui proces de reforma, iar cel putin in Romania, acest cuvant sperie, pentru ca performanta inseamna activitate depusa “la lumina” de catre persoane individuale cu identitate clara, pe o perioada clar definita si ale carei efecte sunt masurate si evaluate…… iar in acest caz vina nu mai poate fi a SISTEMULUI.