“Noi muncim nu gandim”…

Duminica dupa amiaza, urmarind “concursul” televizat dintre litoralul romanesc si cel bulgaresc, organizat de catre unul dintre binecunoscutele canale de stiri, am remarcat, nu fara oarecare indignare, recunosc, registrul in care se comenta rezultatul final, net defavorabil noua romanilor si asta pe buna dreptate.

Erau invitati atat reprezentanti ai institutiilor statului care se ocupa (sau ar trebui sa se ocupe mai serios) de turism cat si alti invitati, persoane publice, chemati sa comenteze rezultatul votului telespectatorilor.

Ca situatia pentru litoralul romanesc, este jalnica asta nu trebuia aratata la televizor ci se vedea cu ochiul liber, o data din cifrele statistice care arata comparativ cat au incasat bulgarii pentru servicii turistice in 2007 si cat am incasat noi si a doua oara prin constatarea personala a tuturor romanilor care au avut rabdarea de a testa pe propriile buzunare serviciile “lipsa de consideratie all inclusive” oferite pe litoralul romanesc.

In paranteza fie spus, in al doilea caz ma incadrez si eu insumi, asteptand intr-unul din restaurantele din Neptun, timp de 30 de minute, sa fiu bagat in seama… Ati putea crede ca era extrem de aglomerat sau ca as fi fost foarte grabit si deci nerezonabil in aprecierea perioadei cat a trebuit sa astept. Nicidecum, restaurantul era aproape gol (dupa aceea am inteles de ce, sic!) iar chelnerii  oricum foarte multi, se deplasau aiurea prin restaurant trecand de nenumarate ori si pe langa mine… Cand incercam sa-i abordez imi spuneau ca o sa vina “imediat”

Lucrurile fiind evidente in ceea ce priveste situatia dezastruoasa a turismului romanesc legat de litoral, am fost neplacut impresionat de o doamna, presedinta nu stiu carei asociatii, comitet, comisie etc. legat de litoral care transmitandu-si frustrarea prin toti porii (vezi limbaj, ton, gestica) incerca sa arate ca lucrurile nu stau chiar asa ca si bulgarii au problemele lor si ca nu s-au punctat aspectele pozitive legate de litoralul romanesc ca emisiunea face antireclama etc.

Un alt domn, tot unul dintre “capii” turismului incerca sa arate ca vina este a ministrilor precedenti care au facut privatizarea faramitand foarte tare fondul turistic care este foarte greu de administrat si d’aia nu pot fi livrate servicii de calitate, comparativ cu statiunea Albena de pe litoralul bulgaresc care apartine unei singure societati. Deci asa cum spuneam intr-un comentariu anterior, vina este a sistemului, deci nu putem acum decat sa asteptam CUMINTI sa expire cei 10 ani pentru care s-au semnat contractele de locatie in gestiune pentru hotelurile, restaurantele etc. de pe litoralul romanesc.

Una dintre interventiile “grele” a fost cea a ministrului de resort care pe langa alte cateva directii de administrare avea si turismul si care a exprimat, pe de-a intregul, masura confuziei din mintea domniei sale.

Legat de imprejurarile in care s-a facut “privatizarea” litoralului romanesc, nu as dori sa comentez, dar probabil ca sub ideea pe cat de “nobila” pe atat de prosteasca de a nu ne “vinde” tara, s-a ascuns oaresce incompetenta si probabil multa coruptie. Dar asta este treaba institutiilor statului, abilitate sa faca investigatii in acest sens.. desi pana acum eu personal nu am vazut vreun demnitar care sa “dea seama” pentru ceea ce a facut in timpul functiilor pe care le-a exercitat.

Pe de alta parte insa, as dori sa comentez tipul de management de care acest sector cu potential, beneficiaza. Avem o tara frumoasa cu nenumarate locuri care pot atrage turisti, ne lipsesc, insa, managerii care sa stie ce este ala un plan de dezvoltare strategica pe un termen mediu sau lung si mai ales ne lipsesc cei care sa implementeze acest plan.

Cu alte cuvinte, cel putin din ceea ce am vazut eu, avem niste persoane cu functii de presedinte, director, ministru etc. care se lamenteaza la infinit de o situatie nefavorabila (privatizarea gresita a litoralului etc.) si se afla intr-un blocaj mental desavarsit. Pe de alta parte tot aceleasi personaje se “ataca” pentru faptul ca vecinii nostri bulgarii sunt preferati de catre turisti, in timp ce munca lor, a mai marilor acestui domeniu, nu se evidentiaza, destul, nici macar in cadrul emisiunilor televizate.

Dupa cum am mai spus (sau nu :)) in situatii de criza este nevoie de manageri de criza, neinregimentati politic daca se poate si deasemenea proveniti din domeniul privat. Adica de oameni care sunt pregatiti mental sa aduca profit si si-au format deja, o gandire strategica, fata de oameni care lucrand toata viata lor ”la stat”, nu stiu si din pacate, nu pot/vor sa actioneze in afara unui buget alocat.

 

“Vina este a SISTEMULUI”….. deci a cui e vina?

Urmaream deunazi, pe un post cunoscut de televiziune, la o ora de mare audienta,  un “talkshow” despre invatamant.. Atat invitatii cat si moderatorul isi expuneau opiniile, dealtfel foarte pertinente, in legatura cu situatia invatamantului si cu ceea ce ar trebui sa se faca pentru ca acesta sa ”produca” indivizi pregatiti pentru nevoile economiei si deasemenea adaptabili la conditiile de trai din Romania….

Invitatii, nefiind persoane politice sau angajati ai administratiei acestui domeniu, evident ca nu cautau, neaparat, o solutie ci mai mult sumarizau cauzele pentru care invatamantul  a ajuns unde este astazi, analizand comparativ situatia invatamantului din vremea parintilor care au astazi copii de varsta scolara si situatia actuala.

Emisiunea era cu atat mai interesanta cu cat erau de fata elevi din liceele bucurestene, parinti, educatori etc. poate nu intr-o structura optima, care sa asigure si reprezentativitatea esantionului invitatilor din studio la scara intregii populatii dar oricum initiativa privind genul de emisiune, problematica abordata, nivelul de interes suscitat, merita remarcate….

Ceea ce mi-a atras atentia si este parte a titlului de mai sus, a fost o expresie a unuia dintre invitati, care dorind sa fie politicos si sa nu arunce culpa asupra cuiva anume a spus ceva de genul “.. vina nu este a oamenilor, vina este a sistemului..”

Dintr-o data reprezentarea mea in ceea ce priveste sistemul de invatamant, a fost a unui personaj colectiv, negativ, care inglobeaza depotriva incompetenta sau nepasarea guvernantilor, lipsa de creativitate, interes, implicare si uneori de profesionalism a celor care lucreaza in domeniu, implicarea defectuoasa a parintilor si sprijinul insuficient acordat de catre acestia copiilor lor, infrastructura inadecvata procesului de invatamant etc.

De 19 ani incoace traim o stare de culpa mai mult sau mai putin generalizata dar fara sa existe vinovati.

Cu o crasa lipsa de responsabilitate sau cu  maxima incapacitate de asumare a acesteia, ne ascundem greselile (desi a gresi e omeneste pana la urma) in spatele unor exprimari impersonale (de genul “S-a produs urmatorul prejudiciu….”) sau generalizatoare sau prin plasarea culpei asupra unui personaj colectiv in care adevaratul vinovat isi pierde identitatea.

Oricare dintre metodele de mai sus si nu le-am epuizat, nicidecum, pe toate, sunt utilizate constient sau nu in scopuri, vadit, manipulative.. atunci cand intentionam sa abatem atentia de la ceea ce este cu adevarat important, de la adevaratii vinovati sau de la adevarata problema.

Si necunoscand adevarata problema nu stim ce sa rezolvam sau rezolvam o falsa problema perpetuand cauzele care au condus la o anumita situatie neplacuta. Din pacate desi mecanismul este clasic, nimic nu ne impiedica sa facem, mereu, aceeasi greseala.

In ceea ce priveste invatamantul romanesc si nu numai, se poate vorbi aici de intreg sectorul de stat, el trebuie reformat pe de-a intregul.

Reforma ca proces, nu inseamna DELOC reducerea locurilor de munca, somaj etc. ci aceasta contatie dezastruoasa i-a fost in mod voit asociata pentru a masca  incompetenta guvernelor care s-au perindat pana acum la conducerea tarii. Dar inseamna cu siguranta  o adaptare a aparatului de stat si asa supradimensionat,  la nevoile de administrare ale acestei tari.

De exemplu restructurarea invatamantului pe criterii de performanta ar insemna, pentru ca toata lumea se plange de salarii mici,  corelarea prestatiei omului de la catedra, cu venitul obtinut.

De fapt PERFORMANTA este cuvantul de ordine in cazul oricarui proces de reforma, iar cel putin in Romania, acest cuvant sperie, pentru ca performanta inseamna activitate depusa “la lumina” de catre persoane individuale cu identitate clara, pe o perioada clar definita si ale carei efecte sunt masurate si evaluate…… iar in acest caz vina nu mai poate fi a SISTEMULUI.

 

 

Pentru bucuresteni? …… numai respect

Iata se apropie alegerile… politicieni mai mari sau mai mici aflati in partide mari sau mici, apar din nou in fata electoratului pentru a se prezenta. fiecare dintre ei pretinde ca stie foarte bine cu ce probleme se confrunta bucuresteanul, zilnic. Incaodata se sterge cu buretele ceea ce s-a facut bun pentru aceasta capitala, de catre primarul in functie sau de catre predecesorii sai. Asta asa pentru ca scandalul electoral sa capete un scop, cred ei .. mai nobil.

Am vazut, chiar ca se ia in calcul un vot negativ al electoratului dat actualei administratii.. Experienta a demonstrat ca ori de cate ori romanii au ales emotional (si asta s-a intamplat din 1989 incoace), pe baza de vot negativ dat conducatorilor anteriori, au cazut din “lac in put”.

“Adevarul”, asa cum incearca sa ne obisnuiasca politicienii nostri, apartine, fara putinta de tagada, unui anumit partid, care are candidati “mai calificati”, pentru functia de primar. Modalitatea prin care sunt prezentati electoratului candidatii diverselor partide pentru functia de primar (general si de sector), seamana cu interviul de angajare, la care esti intrebat, invariabil, ce experienta ai pentru postul pentru care te-ai prezentat.

Urmand aceeasi logica, desi nimeni nu a cerut experienta anterioara de primar, sefii partidelor care au candidati de prezentat, lauda care mai de care (acolo unde exista) experienta in administratie, locala sau centrala a celor pe care ii “imping” in ochii nostri. Faptul ca unii dintre candidati au reusit sa administreze cu succes propria avere, nu-i califica automat pentru a fi ales primar.

Eu, ca simplu cetatean al Bucurestiului ( sic!) mi-as dori din partea primarilor capitalei si sectorului in care locuiesc NUMAI RESPECT, si de aici, sunt convins, ca fiecare poate intelege ceea ce-i convine, de aceea simt nevoia sa ma explic.

Respect pentru mine inseamna o prezenta mai activa a primariei in viata cetateanului pe toata durata mandatului si nu numai atunci cand sunt alegeri.

Mi-as dori ca rezultatele muncii primarului sa se vada cu ochiul liber si nu sa le gasesc enumerate in scrisori formulate ca darile de seama de odinioara, pe care primaria le trimite la inceputul fiecarui an, atunci cand ne trimite situatia impozitelor si taxelor de plata. Ca de fiecare data, PRIMARUL “uita” sa dea socoteala despre felul cum a cheltuit fondurile avute la dispozitie. (A RASPUNDE pentru faptele sale este un semn de mare maturitate si caracter, ceea ce nu am VAZUT la niciunul dintre politicienii de pana acum de dupa 1989.)

Respect inseamna ca munca primarului sa fie CU ADEVARAT depusa in slujba cetateanului, pentru ca acesta sa respire aer MAI CURAT, sa gaseasca alimente MAI PROASPETE si la preturi MAI CORECTE, sa circule in conditii de MAI MARE SIGURANTA pe jos si cu masina. Deasemenea imi doresc un Bucuresti cu locuri cu adevarat frumoase, in care sa te poti relaxa si care sa-ti bucure ochiul.

Pentru aceasta eu as alege o persoana si nu un PARTID, care nu trebuie neaparat sa fi fost anterior primar, dar care sa poata dovedi printr-un discurs coerent si civilizat, folosind un ton moderat si ferm, ca a fost un bun administrator al unei comunitati si a lucrat eficient in folosul membrilor acesteia.

Inca o data faptele ar trebui sa vorbeasca de la sine.

Ma simt de fiecare jignit cand asist la lupte “de idei” desfasurate pe posturile de televiziune intr-un limbaj uneori de-a dreptul suburban, in numele binelui bucuresteanului.

Daca fiecare primar si prin extensie, fiecare slujbas al statului, ar avea constiinta ca lunar trece pe la casierie pentru a-si incasa salariul ( in unele cazuri nejustificat de mare pentru serviciile aduse comunitatii) DATORITA fiecaruia dintre cetatenii care l-au ales… pentru ca acestia platesc taxe si impozite.

Respectul in acest caz se refera la a pune in slujba cetateanului MUNCA, PRICEPEREA, ONESTITATEA, SARGUINTA etc. pentru ca EL, CETATEANUL sa o duca mai bine cu fiecare zi, adica sa-si indeplineasca rolurile sociale sau profesionale pe care le detine, cu mai multa eficienta fie ca este copil, adult, parinte, bunic, sef, angajat, pensionar, sot, vecin etc

Avem nevoie de un MANAGER in adevaratul sens al cuvantului, care sa stie sa utilizeze cu eficienta, resursele avute la dispozitie, sa atraga altele si sa justifice utilizarea lor, sa stie sa stabileasca prioritati, sa deruleze proiecte in folosul cetateanului, sa controleze si sa raspunda pentru faptele sale.

Pentru aceasta este nevoie de un OM de caracter si nu de un PARTID si aici este treaba noastra a electoratului… Fiecare popor are conducatorii pe care ii merita, NU-I ASA?!

Când “A AVEA” îl domină pe ” A FI”….

… haina il face totdeauna pe om, contul din banca tine loc de “cei 7 ani de acasa”, banul devine scopul principal al existentei noastre si nu un mijloc pentru a ne trai frumos viata, totul are pret inclusiv constiinta, traim ca sa castigam.. daca se poate cat mai mult si cat mai repede, indiferent de sacrificii si de consecinte; respectul semenilor este proportional cu valoarea bunurilor detinute, automat devenim un “model” demn de urmat, viata noastra indiferent cat de obisnuita ar fi devine un subiect intens mediatizat iar noi un exemplu pentru cei multi. Aproape ca nu mai conteaza modul in care ne exprimam sau daca atunci cand vorbim mai si gandim.

Din capul locului, precizez ca, pentru a nu cadea in pacatul generalizarii, cele afirmate in acest material, NU SE REFERA, la cei care isi castiga existenta punindu-si in slujba semenilor talentul, educatia, efortul, creând valori materiale si/sau spirituale, din pasiune pentru ceea ce fac si pentru cei pentru care fac.

Ei sunt aceia care se lasa foarte greu difuzati pe canalele media. Discretia lor autentica izvoraste din convingerea ca nu au sau nu au facut nimic special care sa merite atentia publicului. Ei sunt acele modele de care avem nevoie, dar care din pacate nu fac “rating”. Ei sunt deasemenea acele autoritati morale capabile sa produca transformari benefice la nivelul opiniei publice dar care dintr-un motiv sau altul, nu au avut ocazia sau dorinta de a se face cunoscute.

Nu despre EI voi vorbi, in continuare, ci despre…

Aceia pentru care ecuatia BANI = PUTERE este totdeauna adevarata, indiferent de modul in care au castigat acei bani, de compromisurile pe care le-au facut, de consecintele faptelor lor. Pentru acestia puterea este un drog si ca orice drog creaza dependenta. De aceea, aflandu-se in stare de “sevraj”, cauta sa-si apropie puterea, utilizand resursa care pentru ei se afla cel mai la indemana si anume banii. Acest tip de indivizi tinde sa corupa oricand, oriunde, oricum si aproape pe oricine. Ei isi circumscriu actiunile singurului lor scop acela de a-si apropia si a-si exercita puterea .. de fapt de  A DOMINA. Nu ne vom opri deocamdata asupra cauzelor, uneori patologice, care genereaza astfel de inclinatii catre dominare.

De cealalta parte ii avem pe cei pentru care PUTEREA=BANI reprezinta o relatie cauzala de mare forta, totdeauna functionala si careia isi dedica intreaga energie pentru a o crea si exploata. Aici se incadreaza aceia cu o mare predispozitie catre a face compromisuri de dragul puterii prin asociere cu cei care le-ar putea facilita accesul catre obtinerea unor pozitii privilegiate, prin minciuna si inselaciune etc. urmarind un interes exclusiv individual cel mult de grup (ex. functionari publici care intr-un fel sau altul au facut afaceri cu statul sau au facilitat incheierea de contracte in dauna statului etc.)

Apropiatele alegeri ne vor prilejui din nou, prin intermediul mass media, contactul cu oferta electorala a diferitelor partide sau candidati. Din nou vom fi mintiti frumos. Ni se vor prezenta programe care mai de care mai ambitioase si mai convingatoare conform carora bunastarea depinde de cum vom vota….

Ce nu stiu oamenii politici (sau nu vor sa stie ca ar presupune munca si pricepere :)) este ca a “o duce mai bine” este o chestiune de prioritati stabilite de cei care ne conduc, de planificare, dedicare, munca asidua in slujba cetateanului si nicidecum un slogan cu care sa-l amagesti constant.

Gandind prin prisma lui “A AVEA” si concepand un program politic in acest sens, este din start o mare gogoasa electorala. Vorbim despre “a trai bine” dar nu stim sa definim ceea ce inseamna acest lucru pentru cetatean. “A TRAI BINE” este un concept care ar trebui sa prinda viata si sa fie implementat in realitate. Cumparand “electoratul” cu mici si bere, carnati, pensii marite in avans, este o imensa pacaleala si o exploatare de neiertat a celor care se confrunta cu lipsuri materiale, uneori greu de imaginat.

Politicul creaza din ce in ce mai mult, daca lucrurile au stat vreo data altfel, o alta fateta a realitatii, cu totul iluzorie, in care manipularea se numeste diplomatie, saracia este considerata trai decent, lipsa de onestitate si vorbele goale sunt principalele ingrediente ale discursului politic si toate acestea subsumate lui “A AVEA”

“A VINDE” si “A CUMPARA” intr-un context mai larg

 Ne-am obisnuit sa utilizam termeni ca “a vinde” sau “a cumpara”, cu derivatele lor, atunci cand ne referim la procese din domeniul comercial, acte sau fapte de comert etc. 

Ce putem insa sa intelegem, in situatia in care, aflandu-ne in fata sefului, dupa ce am incercat sa explicam o anume situatie utilizand un spectru larg de abilitati de persuasiune, de la cele native la cele invatate, ni se raspunde “Stii ce, eu nu pot cumpara ceea ce-mi spui. Vinde cui vrei tu, dar nu mie!” 

Nu lucram in domeniu comercial si nicidecum nu vindeam ceva concret sefului .. cel putin nu in mod constient, asadar reactia lui ni se pare cu atat mai stranie… 

In mod sigur insa, incercam sa convingem de justetea argumentatiei noastre, de faptul ca aveam dreptate, ca meritam acea marire de salariu, ca nu am realizat obiectivul convenit din cauze obiective si care nu aveau nicicum de a face cu persoana noastra, ca disputa cu un coleg a fost generata de el etc.

 “A VINDE” intr-un context mai larg, inseamna a fi credibil, a fi capabil de a transmite incredere, fermitate si echilibru si de a-i crea interlocutorului o stare de confort si siguranta, tot asa cum “A CUMPARA” inseamna a ne lasa convinsi, influentati, manipulati, a fi mai putin rezistenti la schimbare intr-o interactiune sociala oarecare. 

Daca abordarea de mai sus vi se pare cunoscuta si demna de  a fi plasata, exclusiv, in cadrul organizational, ar trebui sa ne amintim de cate ori, copii fiind, am incercat cu mai mult sau mai putin succes, sa “vindem” parintilor nostri argumente in favoarea prelungirii orarului de joaca, a obtinerii unei sume de bani de buzunar sau pentru ne pleda nevinovatia in cazul obtinerii unei note mici la scoala. In aceeasi masura “am cumparat” de la acestia, mai mult sau mai putin, sfaturile bune, indemnurile, povetele. 

In calitate de adolescenti, tineri sau adulti ne-am confruntat de multe ori cu situatii in care ne-am “vandut” cu succes sau nu, propria imagine, bunele intentii, buna crestere, experienta acumulata, personala sau profesionala etc., ne-am lasat influentati de sfaturile celor ce ne iubeau sau de atitudinile unui anturaj oarecare. 

In cazul vanzarii in sens restrans, comercial, succesul demersului nostru depinde de cat de “pregatiti” suntem si bineinteles de cumparatorii carora ne adresam. El se traduce in bani pentru compania pentru care lucram, castiguri financiare personale, stima sefului, satisfactia clientului. Insuccesul poate fi, cateodata, anticipat, de putine ori, evitat. Efectele sale sunt insa previzibile si usor de cuantificat, aproape totdeauna. 

In viata personala, lucrurile nu mai sunt la fel de evidente sau de transparente. Relatia cauza efect, dispare cateodata in negura vremii. Ne-am dori sa cunoastem, cateodata, care este cauza din trecut pentru care, in prezent, traim cine stie ce experienta ciudata, sau defavorabila. Vrem cu ardoare sa cunoastem ceea ce si, mai ales, cum, am putea sa indreptam pentru a stopa si a evita pe viitor astfel de experiente. 

De fapt, ceea ce traim astazi, sunt efecte ale succesului si deopotriva, ale insuccesului nostru in “a vinde” si “a cumpara”, pe parcursul intregii noastre existente. Clientii nostrii si in aceeasi masura cei ai caror clienti am fost, s-au numit pe rand parinti, bunici, membri familiei extinse, prieteni de joaca, colegi de scoala, educatori, vecini, persoane intalnite intamplator, sefi, colegi de serviciu si lista ar putea continua… in general toti cei cu care am interactionat pana la momentul curent al vietii noastre. 

Se spune ca “suntem suma experientelor noastre” si intr-adevar, profilul caracterial se structureaza in timp, ca urmare a interactiunilor cu toti “clientii” nostri, pe parcursul devenirii. 

Asta inseamna ca efectele succesului/insuccesului in procesul de “vanzare” sau de “cumparare” in situatiile din viata noastra, sunt temeinic inradacinate in caracterul nostru si ca atare, prin intermediul sau, fiecare dintre noi, mediaza cu mai multa sau cu mai putina iscusinta relatiile cu semenii (rude, prieteni, colegi, sefi etc.) si se adapteaza mai bine sau mai putin bine, mediului socio-cultural in care traieste. 

Atunci cand vorbim de caracterul unui individ, intelegem ansamblul atitudinilor acestuia  ce determina modul sau de orientare si raportare la ceilalti semeni, la societate in ansamblu si la sine insusi. Caracterul include de asemenea, intr-un sens larg, conceptia generala despre lume si viata a subiectului, ansamblul convingerilor si sentimentelor socio-morale, continutul si scopurile activitatilor si de asemenea, continutul aspiratiilor si idealurilor. 

Caracterul se structureaza in timp, prin integrarea in planul cunoasterii, afectivitatii, motivatiei si vointei a ceea ce este SEMNIFICATIV, pentru individ in situatiile, evenimentele si experientele sociale. Ca urmare, CARACTERUL se dezvaluie numai in asemenea imprejurari. 

Apreciem ca felul in care ne comportam fata de semenii nostri in diversele roluri pe care ni le asumam (sau nu) pe parcursul vietii noastre, fie ca suntem parinti, educatori, parteneri de viata, sefi, in general persoane care prin natura rolului determina “situatii, evenimente, experiente sociale SEMNIFICATIVE” pentru semenii nostri este extrem de important pentru cei cu care interactionam si pentru noi insine. 

De exemplu este usor sa ne imaginam ca un individ extrem de autoritar, aflat in rolul de tata va determina atitudini ale copilului sau, extrem de rezistente, in acceptarea autoritatii  exercitata de educator, medic, sef sau alte simboluri ale acesteia cu care individul vine in contact.

De aici rezulta tot atatea “oportunitati” pentru scaderea stimei de sine, confruntare cu situatii frustrante, experiente traumatizante etc. 

De fiecare data cand vom dori sa schimbam ceva in viata noastra exterioara sa ne intrebam, mai intai, ceea ce trebuie schimbat in NOI pentru ca , asa cum am vazut, interactiunile cu clientii nostri care conjunctural au produs “situatii, evenimente, experiente sociale SEMNIFICATIVE” pentru noi, au determinat sa avem anumite atitudini care au generat comportamente de un anumit fel, ce au atras, la randul lor comportamente similare, deci un anturaj cu o anumita structura, idealuri, aspiratii, care ne influenteaza atitudinile, comportamentul, viata..  

In astfel de cazuri avem impresia ca situatia este fara sfarsit, ca nu o sa mai scapam niciodata de o persoana antipatica, ca relatia cu seful/colegii/subalternii va fi tot timpul, una tensionata etc. 

Mecanismele descrise mai sus ne modeleaza continuu orizontul de actiune, viitorul imediat, dandu-ne aripi pentru o dezvoltare armonioasa sau dimpotriva “legandu-ne de maini si de picioare” si descoperindu-ne tot felul de obstacole pe parcursul demersurilor intreprinse.  

In final, pledam pentru a trai constient si responsabil printre semenii nostri,  pentru a crea “situatii, evenimente, experiente sociale SEMNIFICATIVE” pozitive pentru noi si ceilalti, pentru ne asuma deopotriva rolul de formatori de caractere si de caractere in formare, determinand si cautand acele experiente pozitive.